Sfinții Epictet și Astion au trăit în sec. III și au fost originari din Asia Mică, probabil Frigia. Epictet s-a născut din părinți creștini și iubind învățătura lui Hristos, a îmbrăcat haină monahală, învrednicindu-se apoi și de cinstea preoției. A propovăduit lumina credinței printre păgânii frigieni și a adus la Hristos mulțime de suflete.
Printre cei creștinați de el se număra și Astion monahul născut dintr-o familie de vază, părinții săi numindu-se Alexandru și Marcellina.
Valurile vieții i-au purtat pe amândoi în Scitya Minor, pe teritoriul Dobrogei, în cetatea Halmirys pe brațul de sud al Dunării. Cetatea Halmirys se întindea pe teritoriul satului Murighiol, comuna Dunavățul de Jos, județul Tulcea, urmele rămase sunt vizibile și astăzi în zona lacului Razelm.
Aici au trăit printre localnici timp de șaptesprezece ani propovăduind această nouă religie, creștinismul, și care va cuceri cu timpul întreaga lume după cuvântul care spune o turmă și un Păstor. Au avut de luptat cu greutățile inerente adaptării la condiții noi de viață, mai aspre, ale învățării limbii, cunoașterii obiceiurilor și integrării în noua comunitate dar neslăbind împărtășirea învățăturii. Pentru viața lor curată și credința lor deosebită, au fost binecuvântați de Dumnezeu de la care au primit darul vindecării și facerii de minuni. Din cele reținute de hagiografie, amintim: vindecarea unei fete paralizate de cincisprezece ani, vindecarea unui demonizat, vindecarea unei femei nevăzătoare și încă altele.
Odată cu venirea la cârma imperiului a lui Dioclețian (284-305) și înainte să se declanșeze prigoana împotriva creștinilor în toată sălbăticia ei, guvernatorul Latronianus care știa probabil că noul împărat nu-i iubește pe creștini, și voind să se facă remarcat în fața acestuia, i-a arestat pe Epictet și Astion silindu-i să jertfească idolilor și să se lepede de Hristos. I-a supus la chinuri cumplite dar ei au continuat să-L mărturisească pe Hristos. Și văzând că nimic nu sporește nici cu promisiunile, nici cu îngrozirile, i-a osândit la moarte prin tăiere cu sabia.
Dar nu s-a bucurat de isprava sa pentru că a intrat și în el un demon care l-a scos din minți și și-a dat duhul.
Un frigian care s-a nimerit pe aceste meaguri, l-a recunoscut pe Astion în timp ce era supus chinurilor, s-a întors cu grabă și a dus vestea părinților săi care nu au întârziat să se deplaseze în Halmirys întrebând pierduți dacă poate să le spună cineva despre fiul lor Astion. Au aflat amănuntele tragediei și în timpul scurt al șederii lor au fost creștinați de către preotul Bonosus și au primit iluminarea botezului de la preotul Evanghelicus. Ceea ce denotă că la vremea respectivă exista pe teritoriul Dobrogei de astăzi o viață religioasă foarte bine structurată, cu toate persecuțiile imperiale. În arhiva Bisericii Mântuitorului din Utrecht, Olanda, se păstrează și astăzi actul martiric al Sfinților Mucenici Epictet și Astion în care se spune că după decapitare, trupurile celor doi erau albe ca zăpada și cine le săruta cu evalvie și credință, primea vindecare.