de ce și nu altceva
pentru că-i tonic
dacă ți-i fruntea teșită e bună
o pală de păr răvășit peste ea
toamna de fapt e un nou început
fluturii toamna sunt ouă

o noapte de samba la rio-aș mai vrea
dar parcă urc pe treptele oboselii
plante și flori
farmecul verii pe care noi l-am uitat
de mai vreau o idilă ecuatorială în dormitor
drumul spre stele trece prin iad

la mormântul tatălui meu mă simt tot copil
despre destin nu știu prea multe
de-aceea-l ignor

ți-am dat cândva un inel să te mai întreb de-l mai ai
coapsele tale încă mă strigă
percep uneori glasul tău ca de strigă

cu gânduri ascunse la distanță mă ții și îți place
când sfinții coboară de pe crucile arse

nu crezi dar aiurea nu-s vorbele mele
știu că de rodul iubirilor noastre n-am parte
pârjolit am fost de tine-ntr-o noapte
pe frunte
mai am un sărut cât o linte
de la plecarea-n departe

legume-n conserve de toamnă toate astea-s iubito
în comă
pus la aparate
când tu și cei de pe lături veți fi plictisiți
că nu mai mor
eu
să știi
le voi desface capacele...