mă vei regăsi pe țărmurele de aur
printre îndrăgostiții altor timpuri
plonjând cu suspiciune ireală din realul efemer
până ce vom deveni una cu marea de alge adevărate
vom trece prin noi înșine cum își trec degetele muribunzii
înainte de marea plecare în lumina gălbuie a chipului tău de fată
cu țâțe lungi care anunță o viață și o moarte la fel de lungă
cu o mie de plânsete culese din grădina florilor de miozotis
estimp lumea s-a mai schimbat ori s-a îmbunătățit atât de mult
încât nu mai poate fi recunoscută decât de singurul dresor
de geniu de cai și de iepe pe pământul-catacombă
ca pe cai te-am învățat să mă șuieri să bați șaua să priceapă surzii
cum se scutură florile de miozotis și mor de durerea ta pentru mine
iubește-mă ca pe singurul căluț de mare care ca să ajungă la tine
a străbătut toate mările și când mările s-au sfârșit
ți-a împletit dulcegării din corali violet
și prostioare din toate visele gingaș eminesciene
după ce toți scriitorii lumii și-au vărsat cerneala în lacrimi
marea e violet acum suntem singurii supraviețuitori ai luminii
eu cred că am fost cruțați deoarece viața a trecut mereu pe lângă noi
cum trec pe sub fereastra mea NUMAI PE ROȘU
toate mașinile din oraș jandarmeria poliția ambulanța pompierii
ultragrăbitele mașini-răcnet ale oamenilor de afaceri cu sau fără permis
viitoarele troleibuze tractoarele elvețiene fără pluguri de zăpadă
inclusiv tu troienită de speranță și așteptare