vine un călăreț pe un asin fluturând steagul alb
vine să spulbere odată pentru totdeauna
între fălci de asin marile întrebări metafizice la care nu există răspuns
vine să se isprăvească odată pentru totdeauna gâlceava înțeleptului
cu lumea de omăt înarmată cu o lopată de lut în mâna de lut
vine un călăreț negru purtând turban mov ce spulberă puterea ocultă a lumii
transformând-o în pureci de zăpadă miliarde de pureci de zăpadă mov
chiar ei v-au vizitat în spatele curbat dintre munții în penumbră
nu fac rău nimănui nu pot ucide ca omul turbat de fiara flămândă din sine
ei doar își continuă piramidal lanțul trofic nu rupeți rogu-vă florile de zăpadă mov
nu atingeți aerul și nici apa râurilor înghețate ca viața de dinainte de naștere
învățați pranayama pentru o noapte mai lungă de o mie de ani
colorată de un alt fel de soare fiecare fiind apărat de invazii
pe pământ oamenii de bine vor deveni melancolici
unde sunt dictaturile și dictatorii sângeroși unde-s
purpura de pe stadioanele scandând celeste lozinci
pentru nemurire se va zice se va trece
chiar dintr-o lume într-alta cu mai multă ușurință
decât se trecea prin fața faronului keops
destul de îngăduitor și foarte binevoitor
cu cei care vor muri pe câmpul împrăștiat cu suflet de maci roșii
melancolia omului încercând să impună adevărul și frumusețea
platoniciană a dialogului călcând desculț ca eminescu în agora
este mai puternică decât orice invazie și poate fi intrarea în ospiciul
deschis de la opt dimineața după rețeta renascentistă a descompunerii
în pigmei în pigmenți de cenușă ciuguliți de razele abisului
orice voință de a trăi este mai presus de tine
din cala zeppelinului de agrement sub soarele blând și aspru al iernii boreale
privești lumea de la o înălțime neefemeră
vezi cum viața se desfășoară în figuri geometrice perfect echilibrate
aici echilibrăm roți care au luat-o înaintea timpurilor
trăiești numai din minuni și cuvinte în extaz însoțesc deplasarea zeppelinului
pajiști de iarbă deasă și grasă îl urmează pentru aterizarea perfectă
vine același călăreț și înălță steagul alb pe asinul sălbatic
avva în mâinile tale îmi dau sufletul
lăsându-ți steagul alb înfipt pe câmpia mănoasă a amăgirii