Când ești copil ignoranța te face fericit iar părinții te protejează de răul pe care oricum numai adulții îl văd. Îi invidiez pe copii pentru asta. Atât de mult te poate schimba un an... Există un an când ți se descoperă mizeria care acoperă aura magică a lumii, ca un strat gros de deșeuri și rar mai vezi cum o rază galbenă de frumusețe abia străpunge jegul. După un anumit an in viața unui copil, devenit între timp adolescent, se petrece marea schimbare; lumea i se dezvăluie și nu e deloc cum a fost până atunci. Dumnezeu e în noi așa cred eu, nu din totdeauna dar îndeajuns de tare, și daca e asa atunci sigur există în noi și Diavolul. Omul nu e rău din fire, el alege calea spre marile lui aspirații și de obicei o alege pe cea rea pentru că e mai usor. Poate, dar orice faptă are consecințe... Ajungi să vezi toate astea și nu-ți plac. Știai de mai demult că răul există în lume dar nu era deloc aproape de tine.
Crești și gândești departe și asta te apropie de ceea ce gândești... acum răul e aproape, începi și tu să urăști lumea și pe zi ce trece te înăbușe urâtul, mizeria și tristețea. Nu demult am vazut Fahrenheit 9.11 un film de excepție care arăta fațiș lumii că nimanui nu-i pasă de pleavă, de omul de rând, că cine ar trebui de fapt să-ți apere drepturile gândește numai în folosul lui, că se încep razboaie fără temei dar nici un fiu de congressman nu e înrolat. Mor mii de copii și asta o vezi cu ochii tai, la tine in dormitor prin ecranul mic și rămâi îndurerat văzând pe de-o parte discursuri diplomatice și pe alta fețe de tineri cu mâini și picioare amputate, în cărucioare, sau chiar morți, băgați în saci de plastic. Mi-a fost rușine tare când România a apărut printre aliați în acest razboi. Din autobuz, trecând, văd că lumea nu o duce deloc bine și mă tem ca mâine sa nu inceapă era glaciară căci o cam merităm și verdele nu știu cât mai are până să fie otrăvit letal de noxele mașinii tale, de gunoiul care îl arunci în mare... Televizorul influențeză masele și intoxică mințile, te face să îți dorești să muncești și să îți dai banii pe ce vor "ei"; nu te învață să tragi concluzii ci doar să le accepți pe ale altora.