ceea ce mă definește este imprevizibilul
nu mai am înțelegere pentru atâta lume
sensul faustic medieval mă urmărește ca năvălitori fără discernământ
îi chem pe toți pe teritorii fantastice pentru care nu există leac
de nu vei fi atlet al lui hristos specia va înnebuni
ceea ce mă reașează iarăși cu picioarele pe pământ
este fiul meu bucățică ruptă din copilăria mea
și identificarea cu pasiunea pură a jocului sparge
toate mingile perpendiculare pe viața lui murinho surâzând șugubăț
asemeni globulelor albe și roșii mingile îți trec prin sânge
riscul de a suferi de cancer este mai redus cu un centimetru
chiar contează să lași lumea în ordine după tine
după ce toate bulele papale s-au consumat în catedrale
copil sufli în praful deșucheat al străzii și ardoarea pe care o verși
prin plâns și prin chiot contrazice ipotezele lui piaget
constelația gemenilor îți poruncește să intri în realitate
cum intră secerătorii la tăiat coceni
neavând răgaz de odihnă cățărătorii
nu mai disting între veghe și vis
steagul de învingător pe care l-ai primit în dar
poate fi foarte bine unul al morților
o, intrarea în lume e ca și când te-ai afla într-un templu părăsit
dezgropat de sub diluviu și peștișori aurii ți se strecoară printre degete
simți nemurirea ca fata morgana crescută și educată-n mînăstire citind o carte
când pământul e o curvă și cofetăriile s-au închis
prăjitura ce o mai poți mânca ține de mitologia culinară
nu trăim viața ci mitologia ei cu bunele și ne-bunele
cu manierele eroice de a îmbrăca uniforma de sâmbătă
ruptă ca și când peneș curcanul s-ar întoarce de la plevna
pentru onor
prezentați arm’