din nefericire elevul a plecat spre școală
plictisit de ora comună de omul comun de viața comună
nu și-a luat cărțile caietele ghiozdanul de plumb
cu un scop imprecis se uită drept înainte
merge pe stradă asmute vrăjitoarele
rostește formulele alchimice transmise pe cale orală pe bani grei
în profetică așteptare samurai fără sabie s-au întins pe podele
le-au umplut de lacrimi și le-au șters ca pe hidrocarburi
pentru ca elevul să spună lecția profesorul pleacă la război
se adăpostește după marea piramidă de la gizeh
se înalță și contemplă somnul profund al crotalilor
odihnindu-se sub pătura imensă a superputerii globalizatoare
acolo unde există întrebări toate răspunsurile
sunt date într-o limbă necunoscută pământenilor
școala e de vină lipsa de caracter a mai marilor lumii
masoneria ce nu poate rezidi templul lui solomon
pentru ca să nu se sfârșească lumea dintr-o suflare
minele de uraniu din antarctica ruptă de pe hartă
cine este cel mai puternic de pe pământ
acela să sufere cel mai mult vin vrăjitoarele
la miezul nopții se dezbracă
se așează în centrul universului și-l pipăie
se invocă formulele magice
pe cerul trandafiriu se înalță vertical vulturul din stema romană
se merge la muzeu se descoperă alte pietre ale tăcerii
se descifrează alfabetul violet
se adoarme pe un munte de aur
dragilor găsiți-l