poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1830 .



Decebal și sfatul său
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mari ]

2012-09-17  |     | 



Decebal a coborât să sape
La adânc de ape.
A forat la adâncimi nebănuite
După-nțelepciune
De la sfatul cel din hume
Îngropat de timpuri în cărbune
În străfundurile-nțepenite.

Și tot săpând mai la adânc
A dat de un alt sfat, cam prunc
Orfan și singur în pământ
Și nu de sfatul cel din hume
Care mustea de-nțelepciune.
Iar sfatul tremurat și mic
Pe Decebal rugă smerit
Din adânc de ape
Să-l dezgroape
Că tarei-i slăbitu
Și nefericitu.
Legea atunci așa era
Un singur sfat să poți lua
Și neapărat a-l asculta,
Altfel piereai de moarte rea.
Dar Decebal cel curajos
Luă pe sfatul tremuros
Fiindcă îmi era milos.
N-avu timp să-l sădească,
În pământ să-l crească,
Să se facă mare
Să dea idee tare.
Și Decebal fu nevoit,
Repede l-a folosit.

Iar sfatul din ape, cu gând subțiratic,
Cu mintea copilă, ce-i zboară năvalnic,
Îi spuse lui Decebal că ai săi dușmani
De daci vor fi-nvinși, cei mândri romani:
Să-nceapă deci războiu.
Decebal mi se-ndoia,
Dară legea îl silea
De sfat a asculta.
Războiul începu,
Decebal nu știu
Cum să facă amu
Ca să-i biruiască,
Ca să mi-i zdrobească
Pe cei cruzi romani,
Căci sfatul prunc fu.
Deci Decebal pierdu.
El mi se-omorî,
Uitarea-l doborî.

Iar sfatul, sfios și zdrobit îmi plângându,
Se duse cu regele dac în mormântu
De viu să se-ngroape
În adânc de ape
Căci legea cea dură
De sfat nu se-ndură,
De-a zise greșitu
El mi-i pedepsitu
De-a nu mai ieșire
În veci de-a grăire.

Dar Domnul din ceruri privește-n pământ
Și vede pe pruncul de sfat în mormânt,
Îl scoate, mi-l spală, îl udă,-l sădește,
Îi poartă de grijă, pe sfat de mi-l crește
Și-l pune de lucră,
Că sfatul de-i mare
Idei bune are
De răscumpărare:
Pe daci și romani mi-i unește,
Poporul român se ivește.

Iar Decebal din uitare, la viață renaște,
Onoarea-i pierdută, spălată-i de sfat,
Căci Domnul îl știe pe regele dac
Că mila-i cea mare l-a dus pân' la moarte.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!