Mi-au fost dragi cărțile îndelung migălite de autorii lor, de parcă aceștia ar avea în minte
creația unui copil de hârtie, însuflețit de cuvânt, șlefuit ca formă și prezentare de însuși ADN-ul poetic.
Așa este „Tellus”, volumul de debut al poetului Călin Derzelea, o carte proiectată în spațiul visului
personal, având formă estetică după chipul și asemănarea unui interior sensibil și profund. Tema cărții
se relevă încă de la imaginea coperții, creată de poet, unde palma bunicii, fotografiată de el însuși,
cuprinde cu gingășie titlul cărții, asemeni unor artere fine prin care pare că pulsează sângele vieții.
De altfel, cartea este ilustrată cu fotografii simbolice, alb-negru, realizate de poet în locuri dragi, care
completează cu imagini contemplative textul. Simplu, elegant, de la prima vedere volumul vorbește
despre un autor care respectă, iubește și venerează poezia, actul creator în sine.
Detaliile estetice te introduc ușor în atmosfera misterioasă a versurilor ce nu se lasă cucerite
de la prima citire, ci crează o stare de clar-obscur în imaginația cititorului, invitându-l la meditație,
adică, la un gest mai profund decât răsfoirea fugară. Vorbindu-ne de la început pe tonalitatea dorită de
autor, volumul se insinuează în viața noastră cu o finețe remarcabilă.
Începutul literar este dedicat mamei, o doamnă cu totul specială, și bunicii, cărora a știut să le
prelungească prezența dincolo de oglinda sufletului. De la bunică la mamă, apoi la el însuși, migrând
spre cititor, urzeala rădăcinilor vieții devine vers, într-un nou orizont. O carte ca o întemeiere, prin
care sevele energiilor românești urcă spre viitor.
De altfel, Călin Derzelea nu se sfiește să adopte într-o manieră modernă, teme vechi,
surprinzănd prin ingeniozitatea reorganizării estetice. In poezia Bolero, ritmul poetic sugerează pașii
ielelor (m-a luat/m-a luat de mână/m-a luat de mână și în joc m-a tras/în jocul flamei cu miros de ars/
a ielelor stăpână), așa cum în Cântec, străvechi mitologii urcă spre noi într-un gest firesc (Murmură
pajiștea/pagină dezlegată/Din volumul/Pământului/Legănată de plug/Vânturată de fiară), pe care azi,
într-o lume amețită de iureșul modernismelor, abia dacă le mai recunoaște cineva, neîndrăznind să le
actualizeze prin vers. Călin Derzelea are curaj, crede în mesajul lor și reușește să le dea glas, să le
reînvie cu originalitate.
Tema pământului (Tellus sau Terra Mater), ca vatră, energie, zeitate leagăn, noroi
existențial, răscumpărare și speranță, greutate, regăsire, protecție și sens, regenerare și orizont,
ca mamă și tată, ca sine, este migălos frământată în creuzetul emoțional, devenind inepuizabilă
hrană(unde ai sădit fărâma va crește din eon împletire – poezia „Tellus”). Pe acest portativ al materiei
generice, lumina și gândul desenează note originale, o ființare puternică a poeticului (“Neuroștiințe
pe plajă” – una dintre cele mai frumoase poezii, care îi prefigurează stilul viitor). Fără seva hrănitoare
și protectivă a Terrei, aducătoarea tuturor transformărilor noastre, nu am fi posibili, așa cum, fără
poet, poezia, creația, nu ar exista(„Contorsionism”). De la întemeierea lumii, până la diurnul citadin,
călătoria versurilor sale este o recompunere lirică a unei identitați, clarificare prin care poetul își
configurează matricea literară. Vocea interioară - și ca atare stilul - are o tonalitate gravă, șoptită,
sugerând misterul existențial. Mesajele, metaforele, sugestiile devin de asemenea purtătoarele unor
emoții vechi, de aceea vocabularul conține cuvinte cu rezonanțe adânci, inconfundabile, uneori
străvechi (centaur, tăciune, răpit, cuptor, sfârâie, pustii, soartă, vrajă, candelă, găselniță, pustnic, fiară,
stîpân, căuș, bezmetic, războinic, scoarță. mămăligă, zămislește, vântoasă, etc).
Călin Derzelea nu este adeptul artificiilor, al jocului poetic fără sens, ar inovării facile, el
apelează la sensuri filozofice, de multe ori mitice, cărora le dă o cale metaforică dictată de înțelegerea
personală a lumii, inovând profunzimi, nu doar imagistică. Defininindu-și scrisul ca pe o „necesitate
de comunicare mai înaltă”, el preferă să își pună cititorul la încercare, chiar dacă știe că acest drum
este mai greu, dacă ar fi să conteze succesul imediat. De altfel, a ezitat să publice, sfiala în fața acestui
demers vorbind despre responsabilitatea în fața cuvântului. Meritul tipăririi acestui volum de debut
revine Editurii „Grinta” din Cluj, în cadrul unui proiect de promovare a poeților debutanți valoroși din
toată țara.
Membru al Cenaclului literar „Atitudini”, al Casei de cultură „I. L. Caragiale”din Ploiești,
autorul volumului de debut „Tellus” rămâne o prezență pe cât de discretă, pe atât de convingătoare,
care ne permite să fim curioși în privința evoluției sale ulterioare, dar încrezători. Copacii de esență
tare cresc încet, nu e așa?