La tema permanent versus efemer am trimis trei haiku-uri dintre care mi-au fost publicate două. Unul dintre ele a fost comentat de responsabilul numărului de revistă.

aceeași lună –
prima floare de cais
se deschide în liniște

urme de polen
pe o petală de crin –
luceafărul pe cer

Comentariul poemului ales:

"de traces de pollen
sur un pétale de lis –
l’étoile de berger

Între câine și lup, Venus (luceafărul) apare în aproape penumbră. Când lampioanele se aprind, noaptea este aproape și realitatea își schimbă tonalitatea. Organele senzoriale (de simț) se ascut și, la rândul lor, imaginația.

Aici, imaginea se confundă cu realul și acesta este îmbogățit de variațiile naturii. Acest haiku este un cosmos: infinitul mic o mică perlă o lumină în “infinitul ud”… Imuabilitatea cerului recele mesagerul îndepărtat al serii în praf fin de lumină: floarea de crin devine infimă umbră de stea și polenul iese în evidență.

Asistăm la o subtilă reacție între evanescența purtătoare de viață și Viața însăși, generatoare de efemer… un simplu praf de stea, un grăunte de polen, generează o floare; o singură petală de puritate, de crin, este o oglindă pe Cer.

Acest haiku răstoarnă ordinea imanentă unde Frumusețea își este suficientă ei însăși. Nu e nevoie de a o defini. Ea transpare, suverană, unică, prin privirea care o contemplă…"

Olivier Walter

Ploc ! No. 33