cîteodată mai bat sfios la ușa cerului
întreb peltic dacă sorin e acasă
dacă are voie afară să jucăm castelul
o femeie cu nume de pescador
îmi răspunde că are pojar
dar să nu-mi fac griji
acolo orele în care se moare sînt respectate cu strictețe
altfel copiii s-ar opri brusc din creștere

există o zi
de obicei spre sfîrșit
în care scuip bărbătește în palme
și mă apuc de înlocuit distanțe
de parcă aș înlocui șine vechi de tren
se anunță temperaturi extreme
între oameni las spații pentru contracții
mă apuc să cresc asfaltul pînă devine un drum
al meu și numai al meu
mă joc de-a cine clipește primul
cu soarele

am un loc secret în care plantez bulbi de zambile pentru mama
tot eu le calc în picioare pentru că m-a plesnit
cînd am rămas corijent la mate
mi-am pierdut toate cheile în zăpadă
și-acum aștept toată viața să vină tata

ca să-mi deschidă

am învățat meserie pe ascuns de la bunicul meu
acum pot da înapoi timpul de cîte ori vreau
astăzi am șase ani la micul dejun tai luna felii
întind pe ea miere de salcîm
în cană torn calea lactee și puțină cacao
bat de trei ori în lemn
arunc peste umăr potcoave
îmi desenez pe frunte o stea
apoi intru-n oglindă

zilele mele sînt un șantier în lucru
merg pe furiș alături de frate-miu
printre orele scurse
furăm țevi de plastic
ne facem pistoale cu nouă guri ca-n mărgelatu
la cornete de hîrtie nu m-am priceput niciodată
împrumut de la alții și trag la întîmplare
în umbre

dacă aș avea chef aș putea fi humpty dumpty
căzut de pe un zid de carne
nici toți caii nici toți oamenii și nici toate femeile regelui
n-ar putea să mă facă la fel cum am fost
cu toate acestea preferabil uitării este mimarea
iubirii de sine

de mîine o să-mi scot tiptil inima cînd încă doarme
în loc voi pune un zar
mă voi muta într-o ghindă
și mă voi numi
întîmplare