Ce-ar fi să scriu din nou alandala? Să nu-mi mai recunosc niciodată scrierea ? Din mine ar ieși atunci opere chinuite, dar opere, nu tinichele. Mă vreau accidentat, să-mi reteze gâtul tastatura, ca pe-al găinii grase, ca să fiu bun de-o ciorbă pentru Hagi-Tudose. Iată și prima operă – ciorba ieșită din pulpele, pieptul, spatele cu chișiță, gâtul, rărunchii, aripile pe care toți le-ar recunoaște după... scris, după etichetă măcar. Neapărat capul să ajungă la dulăii de critici, ca să nu rămână lihniți de foame, ci să-și spargă incisivii, măselele în țeasta mea !
Mă vreau găurit, cu instrumentul de făcut găuri la curele. Atunci voi fi pentru toți o centură. Mă voi lăfăi pe-o cămașă de primăvară… Voi stârni controverse. Voi da cu tifla cum n-am putut s-o fac până acum. Dar să mi se ierte, că și alții au… faliții lor. Și în vreo zece-douăzeci de ani, vorba românului, nimeni nu va mai fi convins că-i…

M-am deprins cu prea multe șiretlicuri. Unul dintre ele ar fi acela de a-mi pescui din balta viselor câte un subiect literar, care să se zbenguie câtva timp într-un minciog iluzoriu, uitat de toți peste câteva zile, pentru a mă întâlni apoi la pescuit cu… lipsa de inspirație din altă zi. Pentru că marii pescari dacă n-ar inspira adânc, dacă n-ar priza direct mărimea dozei de irealitate și specia pe care le va avea captura lor, praful s-ar alege de această artă a răbdării. În credință constă arta pescuirii de opere. Nu în minte. Incomensurabil supliciu să calculezi ce vei prinde după ce tragi, după ce scrii...

Un pod miraculos am visat. Lumea nu-l știa îndeajuns de bine. Îl ignorau toți care se încredeau mai mult în propria rațiune. Dar ajunși acolo, urcând în el, se petrecea cu noi aievea Magna Opera, preschimbarea călătoriei pământene – rutieră, feroviară, pe jos – într-o călătorie dintr-un cu totul alt mediu, chiar și decât cel acvatic, sau aerian, cosmic. De-acolo urma călătoria prin foc, prin materie încinsă, prin inteligență neferecată, incandescentă, astfel încât impresia mi-a fost dirijată inconștient spre imaginarea faptului că asist la un joc tragic, la un schimb definitiv de roluri. Studiul de caz pornea de la acest motiv al podului. Podul se făcea mai înainte numai peste ape. În timpurile din urmă, iată-l oriunde-n lume. Poduri peste șosele, căi ferate, oceane. Podurile se pot face de fapt numai la cetăți, văi, prăpăstii, ape curgătoare, lacuri, celelalte fiind drumuri suspendate. Dacă s-ar veni cu o lege sau ordonanță de guvern, din care ar reieși ca toate cursurile de apă, arterele de circulație neacvatice să se bucure de imunitate, atunci s-ar dărâma podurile aproape de peste tot. Pe deasupra căilor aeriene ce fel de poduri să se facă? Poduri de noxe, de ploi acide, de meteoriți… Și podul din visul meu n-avea capete, pentru că aceste extremități eram noi, oamenii, prăpastia viața și punctele de sprijin, tăriile.