E greu să mă înțelegeți pentru că nu mă cunoașteți, dar poate greșesc când afirm acest lucru. M-am născut la Focșani unde am copilărit prea puțin timp, apoi am plecat cu părinții la Tecuci și Sibiu. De Sibiu mă leagă amintirile copilăriei și adolescenței mele. Anul viitor se împlinesc 40 de ani de la absolvirea Liceului Gheorghe Lazăr, abia aștept să-mi întâlnesc profesorii, colegii, prietenii. Am avut o viață minunată la Sibiu. Școala am continuat-o la București și apoi am fost repartizată la Bistrița, alt oraș care m-a fermecat în drumul meu prin viață. Dragii mei, oameni ca cei pe care i-am întâlnit în Sibiu și Bistrița nu am mai întâlnit vreme de peste 30 de ani de când trăiesc în București. Așa că poate mă înțelegeți de ce tresar când se pomenește de Sibiu și de Bistrița. De peste 30 de ani mi-e dor, un dor cumplit.

Mă bucur nespus de mult că am avut prilejul să fiu aproape(prin intermediul acestui site) de cei care au participat la Artgothica de anul acesta. Sunt convinsă că a fost un eveniment minunat care va rămâne adânc întipărit în memoria paricipantilor; e bine că mai ales tinerii vor avea amintiri peste ani legate de aceste meleaguri. Este foarte important. Îmi propun de câțiva ani să mă duc la Sibiu, acolo mă așteaptă prieteni dragi, sper ca anul acesta să reușesc.

Cam asta e! Acum când vă scriu, tună și fulgeră și cerul e senin. Punți nevăzute ne leagă dragii mei. Numai cine a trăit sau trăiește în Ardeal știe. Cu bine!

P.S. A început să plouă torențial... și plâng. De acolo de sus părinții mei îmi trimit semn în miez de noapte.