ne întâlnim la capătul digului iubito
sunt acolo niște pietre rotunde
am să iau cu mine o sticlă
o să bem din ea pe rând
ca doi adolescenți la primul păcat
apoi o spargem și cu un ciob
ne scriem pe brațe cuvinte fără noimă
sângele căzut peste pietre
va desena fără să ne dăm seama
niște scene banale
o răstignire și/o punere în mormânt
și noi râdem în vreme ce marea
la cațiva pași de noi
descompune ultimul peștișor de aur