Ma lovesc mereu, pana si in gand, de zidul de ''nu'' pe care l-ai ridicat cu incapatanare in jurul tau. Imi aud bataile inimii cand iti visez privirea. Noroc ca nu o visez prea des... sau mai bine zis imaginatia imi joaca feste... te vad in jurul meu in orice umbra care ma inconjoara. Sunt la mii de kilometri departare de tine si te simt ca si cand ai fi langa mine. Uneori imi indrept privirea spre stanga crezand ca esti tot acolo. M-am obisnuit cu lacrimile... sper totusi ca intr-o buna zi se va termina totul si cineva imi va lua durerea cu mana. Sper ca intr-o buna zi viata mea sa aiba sensul dorit...