#odată plecată din lumină am intrat în tunel.
apoi m-am trezit sub pământ,
încolțind...#


Soarele a început să moară,
razele
fulgerau,
cărămizile îmi cădeau în cap,
mă grăbeam la suprafață
ca un fir de iarbă
întârziat.


primăvară...
o lanternă în cer.
(uneori îmi smulg rădăcina și mă plimb,
alteori rămân pe loc- lumină insuficientă).
totuși
mă bucur să privesc Soarele
micșorat.
știu că
și el mă privește
în liniște, obosit. vrea să mă certe,
dar nu poate.