'eu nu cred nici în Iehova
nici în Buddha...'

spunea cândva Eminescu,
de prea multe ori m-am întrebat dacă el chiar
încerca să se definească în acel poem
ca fiind romanticul incurabil

nu mai cred
în poduri peste timp
cred mai degrabă că timpul
nu mai există recently
mai existăm doar noi cei rămași pe dinafară
împreună cu amintirile noastre
care pentru unii dintre noi
au și o încărcătură materială
o oarecare greutate
sau o anume presiune

cum ar fi atunci când ții pe cineva
pe un genunchi
sau poate
pe celălalt

apoi inevitabil
amintirile astea gravitaționale
încep să-ți dea lecții de viață
și atunci poți să-ți faci bagajul
pentru o destinație exotică

de exemplu lhassa
dar orice de genul merge
la o adică

pentru că genunchiul ăla
o să te doară mereu