De după o perdea vaporoasă, iubita nudă privea cerul, lipindu-și pielea de sticla rece.
-Unde-mi ești?se auzi vocea iubitului.
Un murmur... El își dădu jos sacoul, își desfăcu cămașa și se apropie de fereastră.
Începu să-i caute trupul gol printre voaluri...îl descoperi ud și tremurând.
-De ce te chinui?
-Nu mă chinui... și-și lipi buzele de sticlă.
O trase spre el și-i îmbrățișă trupul rece...
-Vreau să te sorb, să fi în toate celulele corpului meu, să fi sângele ce-mi curge prin vene,să-mi fi univers... vreau să fi infinitul meu!
Un sunet de cioburi îl trezi...!
În genunchi,însângerat, plângea bibeloul spart...!