din unii oameni
nu se alege nimic
exact cum ai spus
tată atunci
nici nu știam
câtă dreptate ai
praf și pulbere
corect
și caietul meu
ăla cu pătrățele
și aiureli

mergeam pe uliță
"să nu cumva să calci
în noroi"
nu numai
că îmi doream să mori
deja vedeam cum va fi
totul după
și de pe-atunci știam
că se va alege praful
de mine

uneori când veneai
te vedeam de departe
până ajungeai la poartă
încercam să mă așez
undeva bine mă-nvârteam
și niciodată n-am găsit
un loc firesc

apoi în ziua aceea
era marți și tu
ai tăcut toată ziua
m-ai întrebat ceva
câți ani am
dar tu te-ntrebai
cine m-a adus
și de unde