Eurovision young musicians



Emisiunea concurs din acest an pentru tinerii muzicieni cu vârsta până în 19 ani transmisă pe TVR Cultural duminică 14 martie 2010 ora 19:30 a întrunit condițiile pentru un șou (show) la nivel național, planetar, interstelar.
Să coborâm totuși din zborul intergalactic și să vă spun ce nu mi-a plăcut chiar dacă s-o găsi cineva să strige că nu am calitatea să vorbesc. Păi vă mărturisesc ca la niște prieteni, nu eu sunt acela care comentează, ci ... soția mea, muzicolog, șefă de promoție ... etc., care nu este interesată să scrie despre...
Eu am grijă doar s-o provoc la dialog! Înțelegeți cum devine ... ?
Observațiile de ordin general îmi aparțin, cele profesionale sunt ale ei.
Să începem cu maimuțoiul păpușă care făcea prezentarea emisiunii și intervieva concurenții. Oh ce m-a enervat "făcătura" lipsită de haz! Trecem peste asta că și soacră-mea a vrut să schimbe postul, nu vezi maică, ăștia vorbesc alte limbi!
Să n-o lungesc, Uvertura lui Glinka, interpretată de Orchestra Națională de Tineret, dirijată de Horia Andreescu, m-a introdus într-o atmosferă optimistă de început de primăvară, deși păpușa maimuțoi îmi stricase cheful.
În sfârșit, primul concurent, o tânără de 16 ani, Maria Elisabeta Zdrobea, pianistă, ne declara că la Viena trebuie să se califice o persoană generoasă, cu mentalitate de învingător.
A cântat partea I-a a Concertului pentru pian și orchestră de Edward Grieg. A început prea rar, așa că din start a fost "descalificată". Era ca pe "gheață", nesigură. Cadența trebuia să fie strălucitoare și tocmai acolo s-a încurcat. Nu se lasă dusă de muzică, nu e de anvergură! Gata, draga mea, n-ai nicio șansă, am pus eu punctul pe i.
Concurentul numărul doi, Dragoș Ioan Dimitriu a mărturisit că studiază pianul de la trei ani și jumătate. Dacă voi ajunge la Viena voi cunoaște acolo o lume diversă și voi câștiga experiență, mărturisea el. Cam puțin își dorește dumnealui pentru a reprezenta România. Ne propune să ascultăm partea întâi din Concertul pentru pian și orchestră opus 25 de F.M. Bartholdy. Are degetele mai agile pe claviatură decât ale precedentei concurente. Cântă precum o fanfară militară, tare și repede, vorba lu frate-meu, băă, și când spui o prostie, spune-o cu tupeu, tare și repede. Ce mai tura vura! Nu e expresiv, nu e artist! Are însă "tupeu" cât cuprinde. Declara în camera verde care de fapt e galbenă că a fost "bestial", "incredibil", mai vreau odată pe scenă.
Maria, prima intrată în luptă, declară și ea, "am simțit energia sălii" ... Vorbe care nu conving!
Al treilea concurent, Andrei Voica, percuționist, cântă la marimbă, instrument de origine africană, asemănător cu xilofonul, cred eu. Interpretează partea I-a din Concertul pentru marimbă și orchestră de Ney Rosauro.
Am impresia că acesta a fost ales doar pentru exotismul show-lui românesc, n-are ce să caute la Viena pentru a reprezenta România, e prea modest!
La finalul primei părți a concursului, orchestra atacă într-un tempo vioi un Dans simfonic de Antonyn Dvorak.
Probabil că inginerul de sunet doarme, că mixajul nu lasă nicio șansă cordarilor să se audă, sună (răsună) doar suflătorii.
În pauză, doamna directoare a postului de televiziune, declară că prima parte a fost elegantă, încântătoare, valoarea instrumentiștilor foarte apropiată, sala plină, Ateneul luminat pe exterior a giorno, un lucru bine făcut.
Își mai spun părerea și două personalități ale muzicii pop, Flo și Zoly din formația "Sistem". Păi vă dați seama ce șansă pentru muritorii de rând, ca mine, să-i vadă în carne și oase pe doi maeștri despre care nu auzisem până atunci ... nimic?!
Nu este ușor declară Flo, e nevoie de foarte, foarte mult tupeu, curaj, concurentul trebuie să transmită hotărârea, profesionalismul ...
Partea a doua începe cu Uvertura la Opera "Forța Destinului" de G. Verdi.
Apoi ... concurentul numărul patru, Raymond Cinpoeșu care interpretează partea a III-a din Concertul pentru oboi și orchestră de Mozart.
În mod evident este mai bun ca primii trei. Cântă cu dezinvoltură, cu plăcere, păcat că s-a bâlbâit pe șaisprezecimi, le-a îngrămădit, le-a fasolit, le-a ...
Concurentul numărul cinci e Ștefan Cazacu (16 ani). Este și el întrebat cum trebuie să fie cel care ne va reprezenta la Viena. "Să cânte bine, să fie muzical, tehnic și să fie mândru că reprezintă țara". Și-a ales partea a V-a din Friedrich Gulda (Concertul pentru violoncel și orchestră).
Muzica modernă e pentru spații deschise, așa cum se obișnuiește mai ales în Germania și Austria. Melodii antrenante și un solist virtuoz, deși partitura pare o combinație între muzica de circ și muzica de jazz. În mod sigur va avea succes de public la Viena, dacă va ajunge acolo.
În sfârșit își face apariția și Ioana Goicea, violonistă care vine cu Introducere și Rondo Capricioso de Camile Saint Saens. Declară tânăra instrumentistă că s-a pregătit cu seriozitate ...
Nu contestă nimeni efortul depus, important e ce rezultă. Are sunetul amplu, curat, dar surpriză! N-a făcut spicatele! Iar vibratoul este prea strâns, doar din poigné.
Știți cum e asta? Te urci în mașină și volanul trage pe dreapta dar te ții bățos (bățoasă) cu amândouă mâinile pe covrig. Poți să mergi și așa, dar dacă te "prinde" cineva, îți suspendă talonul, uneori îți ia și carnetul.
Din juriu cine ar putea fi acel "cineva"?
Doar A.T. că e violonist, poate și R.S., restul ...
În timp ce juriul deliberează, să nu ne plictisim, se cântă cu entuziasm "Polca guralivilor" de J. Strauss.
Jumătatea mea stabilește propria ierarhie. Pe locul unu Ștefan Cazacu, locul doi Raymond Cimpoeșu, locul trei Ioana Goicea, locul patru Dragoș Ioan Dimitriu, locul cinci Andrei Voica, locul șase Maria Elisabeta Zdrobea.
După anunțarea rezultatelor suntem mulțumiți, ierarhia noastră cu locurile unu, cinci și șase este aceeași cu a juriului, locurile doi, trei și patru diferă puțin ... Am și pentru asta o explicație, dar deocamdată o țin secretă. Până la urmă spectacolul nu a fost rău mai ales că orchestra a încheiat cu polca "Tunete și fulgere" de J. Strauss fiul.


Nicu al Popii, meloman