1. Pre-ambalare
Înainte de orice “chestie” am să trag niște cugetări stângiste, numai bune pentru a deschide o pârtie. Heeei! nu vă speriați, asta este: “puțini cunosc truda; sudoarea face banul; toți ne dorim să fumăm o seară bună; aparent tumefiantă realitatea-și bate proprii câmpi”.
Cum vă place?!, ca să nu insist altfel: Cum, vă place?; Vă place?, cum așa?; Vă place cum...?; Place-vă cum!; etc. … vă place!
În ciuda armosferei ostile dintre lumea presei și lumea specialiștilor în problemele structurale, acest interviu a avut loc și s-a terminat fără să curgă sânge nevinovat.

2. Scene din interviul propriu-zis
Întrebare: Ați fost desemnat de Executiv ca să configurați “Planul de dezvoltare pe termen lung”. Nu este limitativă perspectiva unei jumătăți de mileniu? Cât o să vă-ntindeți de fapt, în timp, cu configurarea asta?
Răspuns: Am să vă rog să acceptați să nu răspund direct întrebării puse de dumneavoastră, pentru că are o nuanță prostească, denunțiativă; așa că vă invit să renunțați la viziunea prăfuită, obișnuită și ternă de până acum de a privi lucrurile, ne-condiționând, eu, dezvoltarea de elemente ale subiectivităților mai mult sau mai puțin fericite.
(A urmat o altercație, provocată în cel mai pur stil reportericesc, soluționată, în cele din urmă, amiabil!).
Întrebare: Ce funcție și ce rol aveți în Executiv, la urma urmelor?
Răspuns: Nu am funcții, fiindcă nu vreau să mă deplasez dincolo de limitele bunul simț. Mă preocupă trei probleme fundamentale: decuplarea problemelor de timp de cele ale spațiului; infrascructura și problema liberei circulații; și stimularea afacerilor necurate mici și mijlocii. Asta pentru o jumătate de mileniu, pentru că în jumătatea cealaltă a mileniului, lucrurile iau o altă turnură.
Întrebare: Extraordinar! Am rămas cu maxilarul blocat de cîte întrebări dau să-mi iasă pe gură.
Răspuns: Asta și urmăream. La noi puterea și opoziția își perd timpul în lupte sterile. Cel mai bun lucru este să se comporte precum un cuplu care nu se mai iubește, însă, din motive întemeiate continuă să conviețuiască, și chiar să se culce în același pat, fără să se mai atingă. Ura dintre parteneri se consumă între cei patru pereți ai dormitorului, lăsând să se audă ceva ca un sfârâit de pisică. De exemplu, eu chiar vă detest, dar nimic nu mă oprește să vă dau un buchet de flori – din alea care n-au miros – și să vă dau și un deodorant, ba chiar să vă invit la mine acasă și să vă tratez cu deferență, lucru care chiar vă poate face să plângeți.
Întrebare: Niciodată! Niciodată!
Răspuns: Problemele noastre sunt vechi de când lumea și sunt foarte bine sintetizate în vorbele: munții noștri aur poartă, noi cerșim din... puncte-puncte după câte se vede.
Întrebare: Simțiți?
Răspuns: Se vor construi două autostrăzi suspendate, una de la Est la Vest și una de la Nord la Sud, cam la trei mii de metri înălțime. Trecătorii au să vadă că există munți, dar nu e treaba lor să știe ce ascund munții și ce facem noi din poartă-n poartă. Important este să ne plătească taxa de concesionare în avans.
Întrebare: Genial... răspunsul dumneavoastră! Genial! În felul ăsta se rezolvă toate problemele majore înșirate de dumneavoastră, probleme care aparent nu aveau o soluție comună. Vă mulțumesc pentru răspunsuri, pentru buchetul de flori și pentru deodorant și nu vă mai aștept să mai treceți pe la mine prin redacție. Permeteți-mi să refuz politicos ivitația de a vă însoți acasă.

3. Scena despărțirii
– La revedere!
– La revedere!