Așa cum țara este familia cea mare, tot așa familia este țara cea mică. âChestia asta este un citat aproximativ dintr-un radiolog monumental.
Plecând de la lecturarea unui text al unei colege, atât de șomaj cât și de agonie, am căzut pe gânduri și am concluzionat că eu aș fi guvernul la mine acasă. Până aici e corect dar ce pot face eu, guvernul, să scot familia din starea asta de decădere materială. Decădere morală nu poate fi vorba pentrucă prima doamnă se roagă la dumnezeu și bine face, pentrucă la el ne-ar mai fi speranțe dar eu , guvernul, va trebui să iau măsuri.
Am procedat similar și în prag de sărbători am împrumutat bani să echilibrăm cumva bugetul. Datoria externă ar crește exponențial dacă nu aș lua măsuri.
Prima măsură, pentru a plăti datoriile,ar fi să nu mai facem altele. Bun! Ca să nu fac altele ar trebui să am un loc de muncă. Să am de lucru trebuie să caut așa că am mers pe la agenția Națională aceea cu ocuparea forței de muncă și ar trebui să aștept să mă cheme. Dar au și funcționarii aceeia grijile lor, cu restructurarea cu pertidul care i-a plasat acolo și câte și mai câte.Am intrat și m-am logat pe ejobs. În fiecare zi primesc e.mailuri și sper în fața mesjelor. Optez pentru cele care cred că aș avea șanse. Unele oferte îmi cer să le atașez o fotografie. Stau și recitesc dacă sunt la o ofertă de manechine sau P.R. dar e vorba de secretar, administrator etc. Am găsit situații în care o firmă care desfășoară activități de comerț cu amănuntul în teritoriul național și ți se cere, ca șef de magazin, să știi engleză și franceză scris și citit de nivel avansat, să fii un bun utilizator de PC pentru a putea ține evidențe, gestiuni, să poți să lucrezi foarte bine în două sau trei sisteme. Aștept totuși, dar până atunci va trebui să am ce-mi trebuie.
Voi reduce cheltuielile dar să vedem de unde și cum. Fumam circa două pachete pe zi, lucru dăunător sănătății dar, de curând, și buzunarului.M-am lăsat de fumat, am produs o virtuală economie dar din ce?.
Banii nu-i am dar nu mă împrumut pentru a întreține acest viciu. Cafeaua necesară familiei mele era de circa 1 kg. pe lună. Am tăiat-o de tot și bem ceai de plante culese astă vară. Au apărut disfuncții în materie de trenzit intestinal. Am cumpărat ceaiuri să reparăm disfuncția generată de lipsa cafelei. Costul a fost același drept pentru care am reintrodus cafeaua.
Alimentele de bază le procur pândind reducerile de seară la produsele care expiră ca termen de garanție.
Familia mea este mare și locuim la curte în vecinătatea Bucureștiului, de unde prădătorii Bucureștiului ăncearcă să se mai alimenteze.
Ca și guvernul am și eu forțe de pază formate din trei câini. Forțele mele de pază nu fac blat cu infractorii, nu iau mită, nu mint, nu ies la pensie decât prin moarte. Pentru a asigura traiul lor, prima doamnă le asigură hrană caldă zilnic, iar eu, când sunt bolnavi, le asigur tratamentul, uneori cu eforturi enorme-cine mai citește din personalele mele âși va aminti de Montecarlo- Acu , unul din agenții mei de pază are displazie de șold și ar trebui operat. M-am interesat și am aflat că o operașie , pentru o asemenea afecțiune, ar costa în Ungaria circa 150 de euro iar în București circa 20-25 milioane lei vechi. Am întrebat cu mirare de ce este atât de mare costul. Rîspunsul a fost sec, sunt doar doi medici care o fac și ei dictează prețul.O amân pentru cineștiecând.
Cumpăr carne tocată pentru căței, la un preț rezonabil.Mă tem că disperații vor afla că un kg. de carne tocată, adică niște căzături, costă doar trei lei și voi rămâne fără această sursă. Cumpăr pâine deșeuri la kg. de la fabrică și reușesc să ma mențin încă.Deci ministerul meu de interne este asigurat.
Am o mașină cu care mă deplasez la cumpărături și la interviuri. Benzina a ajuns atât de scumpă încât va trebui să merg cu mijloacele de transport în comun dar aprovizionarea casei va fi anevoioasă și mașina se va strica de neutilizare. Ministerul transporturuilor e în suferință dar dacă voi realiza o eficientizare. Voi face aprovizionarea o dată pe lună și dacă e posibil și pentru niște vecini să putem suporta costul mai ușor.
Curtea mea e destul de mare și cultiv tot ce pot în ea.Am mai avut un teren la câmp de pe care nu am putut recolta nimic timp de trei ani. Porumbul era furat de verde, grâul era păscut de cai și cosit de proprietarii de atelaje. Am cultivat și rapiță sperând că n-o va mai fura nimeni. A fost păscută până la pământ. Am renunțat la terenul din câmp.Solarul din curte, pentru a putea fi util mi-ar trebui, pentru folie, o sumă de 4-5 milioane de lei vechi.
Pomii trebuiesc stropiți de 4-5 ori minim. Constat că și ministerul agriculturii o duce greu.
Iubesc natura și animalele sălbatice. Ministerul mediului are și el greutăți. Fazanii, turturelele, vrăbiile botgroșii, scatii, sticleții și alte viețuitoare pe care le mai ajut să treacă prin iarnă vor avea de suferit. Voi reduce rațiile în speranța că va veni primăvara mai curând.
Ministerul de finanțe este dator cu impozitele pe anul aceste, împozite și taxe de tot felul, care mai de care mai ciudate și diverse.
Partidul meu e la putere. Nu am opoziție.Guvernul meu este fără tăgadă un guvern pe care nu are cine, și nici interes, să-l dea jos.
Va trebui să creez locuri de muncă productive și să nu am funcționari publici și nici nu am.
Societatea nu are nevoie de cunoștințele mele, de experiența mea, de puterea mea de muncă. Sunt bărbat, am 60 de ani, am experiență ăn comerț, administrație, logistică, transporturi. Societatea mă acceptă paznic la vilele celor care înainte de 89 erau gestionari, lucrători în comerțul exterior,activiști de partid, hoți.
Probabil că voi fi un paznic bun pentrucă nu pot să ies la pensie. Voi ieși, poate, la 65 de ani.