poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-04 | |
Iti cer sa ma eliberezi, iti cer sa-mi dai drumul sa zbor libera... sa-ti deschizi portile ruginite si sa ma lasi sa lupt!... Iti cer sa-mi dezlegi mainile pentru a putea imbratisa... Iti cer sa-mi desfaci lantul ce imi strange piciorul pentru a putea pasi, pe cel ce-mi strange gatul pentru a putea vorbi...da-mi drumul pentru a putea respira!...
Da! Ai auzit bine! Iti cer in sfarsit si eu tie ceva! E adevarat: sclavul s-a ridicat impotriva stapanului! Imi e de ajuns cat m-ai constrans sa respect asa-zisele "legi morale"... Mi-a fost de ajuns cat a trebuit sa fiu altcineva, cat a trebuit sa-mi calc pe inima datorita tie! Vreau si eu viata mea! Vreau si eu sa-mi fac propriile reguli, sa nu le mai respect pe ale altora! Tu..tu esti doar o inventie a lor, doar o inchisoare, din care nu pot evada, in propria mea minte,ce ma impiedica sa-i depasesc pe ceilalti, ce nu ma lasa sa trec peste cadavre triumfand... Tu...tu mi-ai distrus jumatate din viata luandu-mi aripile, curajul, iubirea... Acum ma torturezi: nu vrei sa-mi oferi "uitarea" pentru a putea merge mai departe...Esti un tiran! Acum sunt intinsa pe asfalt, legata in lanturi,intre patru pereti reci... Vantul,ploile, ninsoarea si uneori chiar soarele, ajung usor la mine, chinuindu-ma si ele... In schimb nu pot privi in sus... e interzis pentru un muritor de rand c-o prea patata constiinta...si daca lumea mi-ar fi dat, o sansa doar sa te pastrez curata... ce-as fi facut cu ea? As fi privit în sus, dar tot in lanturi as fi fost... Si-apoi ce-as fi văzut, cerul, ce e prea sus ca sa-l ating sau pasarile, ce zboara libere parca pentru a-mi face-n ciuda sau norii negri, ce ploua cu tristete peste mine sau viata mea pierind ca o naluca? Acum te blestem si iti cer sa dispari,Constiinta!Iti cer sa ma eliberezi, iti cer sa-mi dai drumul sa zbor libera... sa-ti deschizi portile ruginite si sa ma lasi sa lupt!... Iti cer sa-mi dezlegi mainile pentru a putea imbratisa... Iti cer sa-mi desfaci lantul ce imi strange piciorul pentru a putea pasi,pe cel ce-mi strange gatul pentru a putea vorbi... da-mi drumul si lasa-ma sa respir!...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate