Aș vrea să pot iubi, dar viața mi-a refuzat acest cadou , aceasta magie. Aș vrea...de fapt încerc în fiecare secundă din viața mea să învăț câte ceva despre iubire cu speranța că într-o zi o voi putea cunoaște. Nu am gustat niciodată pasiunea sau lacrimile fierbinți ale unei iubiri divine deoarece ceva din existența mea nu mă lasă să zămbesc sau să mă bucur de un trandafir, un zâmbet, de atingerea srtopilor reci de ploaie sau atingerea caldă a razelor de soare și de multe alte lucruri. Visez dar uneori aș vrea să nu mai visez, să nu mai am nicio speranță, aș vrea sa orbesc, să surzesc și să muțesc, să îmi pierd toate simțurile umane și inumane. Cred că doar așa aș să mă sting mai repde decât o stea căzătoare, doar așa nu aș mai avea ocazia să cunosc iubirea. Cu toate acestea mi-e frică, ceva în adâncul sufletului meu refuză să se stingă și cu căt agonia este mai mare, lacrimile mai reci și strigătul de ajutor este din ce în ce mai puternic, ceva îmi spune să nu renunț în a mai spera. Sunt confuz, pierdut, speriat, nu știu dacă să mai cred că într-o zi voi mai avea curajul și puterea să cunosc iubirea. Nu îmi rămâne altceva decât să închid ochii si să visez din nou, să mă pierd în patima viselor cu speranța că într-o zi agonia se va sfârși iar eu mă voi întâlni cu EA...iubirea.