Îmi pare atât de rău că familia mea nu mă înțelege.
De câte ori mă duc la masă în pauza de prânz, se începe un scandal. Că n-ai pus lingura cum trebuie, că îți bați joc de ceea ce am construit noi. Eu nu-i mai suport.
Cu ei eu nu sunt deloc fericită. Mă simt rău în prezența părinților mei. Atâtea sfaturi mi-au dat, încât cred că ar face absolut orice ca să rămân singură. În cel mai bun caz și-ar dori să rămân numai și numai cu ei. Mă îngrozește faptul că ar trebui să-mi petrec o viață întreagă cu părinții mei, pe care nu-i mai suport.
Ei nu-și dau seama că am 30 de ani! Până acum nu au vrut să mă lase să trăiesc.
Nu vreau să-mi aleagă ei soțul!
Nu înseamnă că dacă ei au dus-o rău unul cu celalalt, eu trebuie s-o duc la fel cu tine.
Ma deprimă toate lucrurile astea și vreau să rup pisica. Nu știu dacă o să mă mai duc prea des pe la ei. Și după ce ne-om căsători, tare mi-e, că, dacă nu termină odată cu toate răutățile lor - eu o să mă duc din ce în ce mai rar pe la ei. Nu mă iubesc poate așa cum eu mi-aș dori.

Nu vreau să-mi petrec toată viața într-o nefericire continuă.
Nu merit să mi se întâmple așa ceva. Nu cred că merită nimeni.
Pe bune, taică-meu și mama încep câte o ceartă din orice.
Cu timpul am început să-i urăsc, deși au făcut atâtea pentru mine. Nu mă lasă să fiu fericită și lucrurile astea mă îngrozezc. Tot timpul îmi zic că eu până la urmă nu am nimic.
Sinceră să fiu, de-abia aștept ca, la un moment dat, să rămânem împreună.

Viața mea cu ei, e parcă în iad. Încearcă să mă controleze în toate și eu m-am hotărât să nu mai povestesc absolut nimic despre tine. Nu știu eu ce mai cred ei acum, dar eu nu sunt obligată să fiu o imbecilă, care să-i asculte intru totul și să facă numai ce vor ei!

Sper să mă înțelegi așa cum vreau eu, și să citești mailul ăsta, cât mai curând!

Te tzucă,
Uca ta!


După vreo cinci minute de așteptări, iubitul meu îmi răspunde.
Îmi scrie un mail, care mă face să plâng.

Regret nespus că ești nefericită și că trebuie să înghiți mereu cu noduri mâncarea de prânz, din cauza lipsei de înțelegere. Am să fac tot ce îmi stă în puteri ca să te pot ocroti și păzi de orice rău. Sunt absolut convins că vom fi împreună și singurul lucru care mă preocupă este fericirea și bunăstarea ta, atât sufletească, cât și materială. Mai târziu când vom avea și copil o să trebuiască să iubesc și să alint dublu. Nu știu ce te-aș putea sfătui, poate doar să te mângâi cum pot cu vorba și cu fapta și să te rog să nu mai fii tristă.
Te iubesc enorm și mă doare să te știu tristă, indiferent de cauză. Mi-aș dori totuși ca ai tăi să priceapă că nu ești un copil prost, ci ditamai femeia cu capul pe umeri și că ai dreptul la viața ta și mai ales la fericirea ta. În fond fiecare trebuie să-și facă viața așa cum își doreste. Timpul trece și este păcat să ajungi să te întrebi: ,,Oare cum ar fi fost dacă aș fi fost fericită așa cum am visat.“ Te iubesc mult și sper să îți mai treacă din supărici !!! TZUC galactic, fetiței mele iubite!!!

Vreau să vă mai spun încă un lucru! Iadul sunt ceilalți!