Se spune că Fiul stă de-a dreapta Tatălui. Și eu unde stau? Am înțeles. Unde a mai rămas loc.
M-am născut stângace, adică pe invers față de toată lumea. Chestia asta nu m-a deranjat până-n clasa întâi când mama m-a obligat să scriu cu cealaltă mână.
Deși, să scriu cu stânga îmi era peste mână, cu dreapta a fost un chin.

De aici a început calvarul vieții mele: la masă, nu mai știam în ce mână să țin cuțitul și în care furculița. Le roteam dintr-o mână-ntr-alta până le amețeam.
La fel se întâmpla și cu foarfeca, acul și paharele care se spărgeau, scâpându-mi din mână. Parcă aveam două mâini pe stânga!

Începusem să încurc chiar denumirile lor: Înainte să-mi scoată câteva măsele cariate, m-a întrebat dentistul, pe ce parte sunt, i-am răspuns: „pe stânga”. După vreo două ore, când începuse să treacă efectul anestezicului, m-a luat o durere de falcă, pe partea cealaltă, de-o simțeam până-n creier. M-am uitat în oglindă și ce să vezi: măselele stricate erau acolo.
Mă deranja doar noaptea. Mă sculam însetată și vrând să beau apă din paharul de pe noptieră, din fundul paharului, îmi sărea drept pe nas. Acum folosesc Fixodent. Nu degeaba îi face reclamă.

Pe când ridicam niște lăzi cu cartofi, m-a luat o durere de burtă, de n-am mai putut sta în picioare. M-au dus repede la Urgențe, iar după analize și investigații, m-au băgat repede în sala de operații cu diagnosticul „Apendic gata să plesnească”. Amorțită și amețită de anestezie, mă uitam pasivă la chirurgul meu cum mă taie în partea….aia…și se uită înăuntru mirat. A băgat un deget, l-a rotit, după un timp încă două, pipăindu-mă printre mațe. Poate-și pierduse ceva.
„Spune-ți-mi ce căutați, domn doctor? Poate reușesc să v-ajut. Mă gâdilați!”, am vrut să-i spun, dar eram lipsită de vlagă.
În sfârșit, după ce băgase toată mâna prin mațele mele, îl găsise. Fusese pe mijloc, sub buric. „Așa…pune-mi mațele cum le-ai găsit! Bravo!”.

Mi-a spus cineva că stânga este pe partea unde-i inima. Bine, dar dacă și asta o ia la plimbare prin mine? Eu cum mă mai orientez?

În sfârșit mi se împlinise visul. Ne cumpărasem dormitor cu pat matrimonial. Aveam loc să dorm pe diagonală.
- Pe ce parte vrei să dormi? Dreapta sau stânga? Mă întreabă soțul.
- La geam.

Eram foarte mândră de mine, luasem carnetul de conducere. Era prima oară când plecam la drum singură. Aveam emoții.
Dar…nu știam ce se întâmplă. Pe banda mea, toate mașinile veneau din față, numai eu mă duceam. La un moment dat, aud în spatele meu: „nino-nino…”. Era Poliția.
- Vă rugăm să opriți pe partea dreaptă! Aud în megafon.
„Cred că cu mine vorbește”, mi-am spus, oprind pe partea mea.
- Doamnă, nu vedeți că circulați pe sensul opus de mers? Cu cine ați făcut școala de șoferi? Cu femeia de serviciu?
- Nu. Era un bărbat.

Dacă nu mai am carnet merg pe jos.
Trebuia să ajung în centrul Bucureștiului. Am oprit un domn și l-am întrebat cum pot ajunge pe Lipscani.
- O luați la stânga, mergeți până la semafor, după care la dreapta…
- Mulțumesc! Nu aveți chef de-o plimbare?