poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-08 | |
Galmun Demiurg isi scutura mainile, multumit fiind intr-un final de ceea ce facuse. Trecuse prin nenumarate stari de frustrare din cauza nereusitelor de mai inainte, iar acum, cand in sfarsit ajunsese la un model care sa ii placa, se odihni.
Versiunea finala avea numarul V4523.9 si nu se deosebea foarte mult de cea anterioara, cu exceptia poate a modului in care arbora zambetul. Fiind complementul Adamului, noua creatura trebuise sa mosteneasca intregul set de caracteristici invechite ale prototipului, ale lui Adam, dar in acelasi timp sa se deosebeasca fizic de acesta, la fel cum fiecare complement deja existent se deosebea de prototipul sau. Cu toate acestea, Galmun Demiurg voise sa ii confere si caracteristici noi, dovada a evolutiei fata de momentul crearii Adamului. O inzestrase, astfel, cu un set complet nou de miscari si unduiri, in aparenta neinsemnate, in comparatie cu ale Adamului, dar care faceau pana la urma, diferenta. Noua versiune de software era, din acest punct de vedere, net superioara celei Adamice si conferea prototipului complementar o nota de gratie. "Gratie!" gandi Demiurgul. "Cu sigurata Adamul nu are asa ceva!". Privi inca o data creatura din fata Sa si concluziona ca putea sa o considere veriunea finala. Sufla peste ea si creatura incepu sa se miste usor, simtindu-si pentru prima oara articulatiile si musculatura. Apoi deschise ochii. "Chiar ca am facut o treaba buna", isi spuse Galmun privind in ochii aceia senini. Imediat realiza, insa, ca nu ii daduse inca un nume noii creaturi. Vru sa ii spuna Adama, dar primul lucru care ii trecuse prin minte vazand lumina din ochii ei fusese ... "viata". - Acesta va fi numele tau, spuse el creaturii, EVA. Esti in acelasi timp versiunea cu numarul V4523.9 a complementului Adamic, dar si prima forma de EVA. Femeia isi plimba privirile de jur imprejurul sau si vazand corpul nemiscat al Adamului intreba aratand cu capul in directia acestuia: - Versiunea initiala? Galmun Demiurg se amuza vazand-o cat de direct pusese intrebarea. - Da, spuse el apoi. Ai fost creata pentru a-i fi complement. Femeia facu doi pasi in directia celui caruia avea sa ii fie complement. - Trezeste-te, Adame, ordona Demiurgul, iar Adamul deschise ochii. - Tiiiii ..., ce minunatie!!! exclama el, vazand creatura din fata sa. Chiar te-ai inrecut pe Tine, spuse el adresandu-se zambind parintelui sau. - Adame, sterge-ti gura, spuse Creatorul. Salivezi. Stralucirea pe care o vazu in ochii Adamului il facu din nou sa zambeasca, amuzat fiind de reactia pe care simpla vedere a Evei o starnise in Adam. Adam se apropie de Eva care pana atunci statuse nemiscata si se multumise sa il priveasca in tacere, incercand sa il descopere. Intinse temator mana dreapta si atinse usor cu degetul aratator umarul stang al femeii. Aceasta se multumi sa zambeasca doar, fara a spune ceva. Adamul isi apropie fata de fata femeii si incepu sa o miroase. - Adame, nu fi nerod! spuse Creatorul. Comporta-te civilizat, pentru numele celui ce te-a creat!!! Apoi, ca pentru a-Si cere scuze Evei, spuse: - Versiune mai veche, ce sa-i fac?! Tiparele animalice din constructia lui isi spun cuvantul. Eva se multumi sa zambeasca si inclina intelegator din cap. - Ei, nu! zise Adamul revoltat privind catre sanii femeii. Pur si simplu nu e drept! Mie de ce nu mi-ai putut pune amortizoare din astea? Stii doar ca de nenumarate ori Te-am rugat sa faci ceva ca sa nu imi mai julesc fata atunci cand cad. Uita-te si tu in ce masura mi s-a aplatizat nasul din cauza repetatelor cazaturi pe care in lipsa amortizoarelor frontale a trebuit sa le atenuez cu el! Isi plimba apoi privirile in josul corpului femeii si cand trecu de bazin nu isi putu ascunde un zambet rautacios. - Macar aici nu am ce sa zic, spuse el. Da ... compenseaza, concluziona el gandindu-se apoi ca poate complementului ii lipseau anumite parti din pricina coastei pe care o lasase el in Infern. Gandul il facu sa nu mai intrebe nimic, de teama ca nu cumva Creatorul sa isi aminteasca episodul si sa se manie iar. Isi plimba mana apoi peste fata femeii, atingandu-i cu dosul palmei obrazul drept. Apropiindu-se treptat, treptat de corpul Evei, Adam o calca din gresala pe piciorul stang. - Au! zise femeia. Ai grija pe unde calci! Adam sari cat colo speriat si se ascunse in spatele unui palmier. Galmun radea cu pofta. - Iesi afara, curajosule, spuse el chemandu-l pe Adam. Acesta iesi timid de dupa palmier si intreba cu vocea aproape soptita: - Vorbeste?! Galmun rase din nou: - Fireste ca vorbeste! La ce ti-ar fi servit un complement care sa taca mereu? Nu te-ai plans tu de atatea ori ca te plictiseste linistea din jur? Hai, nu te mai prosti atat si vino incoace! Adam isi privea acum cu alti ochi complementul. Se apropie temator iar cand ajunse laga Eva aceasta chicoti usor: - E cam prostut prototipul asta. Galmun era de-a dreptul incantat. Adam isi schimba brusc atitudinea: - Pe cine faci tu "prostut"? se burzului el. - ... dar adorabil,completa Eva si facu cativa pasi hotarati inspre Adam, iar apoi il lua de mana. Simtindu-i atingerea delicata, Adam isi pierdu dintr-o data controlul si simti ca ii fuge pamantul de sub picioare. - Doamne, doar nu ai pus tuica de palmier in interiorul eacestei creaturi, spuse Adam. Galmun Demiurg il privi cu mirare neantelegand ceea ce vrusese sa spuna. - Am ametit complet si am cam aceleasi trairi ca dupa tuica de palmier, spuse Adam, desi nu am gustat nici un strop. Pielea ei contine tuica de palmier? - Adame,sunt convins ca ti-ar fi placut tie asa ceva, dar nu, nu e vorba de tuica de palmier. Dupa cum ti-am spus inainte, ti-am creat un complement, ceea ce inseamna ca iti va oferi tot ceea ce singur nu puteai percepe si trai. Ma rog, aproape tot. - Asta inseamna "FERICIREA"? intreba Adam, inca ametit. - Iar uiti de reversul medaliei, dar da, asta inseamna Fericirea si in acelasi timp si Nefericirea. Ti-am mai explicat ca nu poti avea una fara cealalta. - Da, da, stiu! facu Adam. Aceeasi politica veche: dai publicitatii partea frumoasa a lucrurilor si iei ochii tuturor cu asta, pentru ca mai apoi sa descopere singuri ca lucrurile nu sunt chiar asa roze cum pareau. Galmun Demiurg crezu ca nu aude bine. Adamul acesta era de-a dreptul nesimtit. Indrazneala lui atingea cote de neimaginat pentru Adamii anteror lui. Vru sa spuna ceva, dar isi dadu seama ca Adamul avea dreptate. "Mai perspicace decat ceilalti", gandi Galmun. - Doamne, spuse femeia, nu stiu cum sa definesc ceea ce simt acum, dar cred ca imi e foame. - Ahaaaaaa, facu Adam bucuros, acum ca ai zis tu, si eu trebuie sa recunosc faptul ca imi cam ghioraiau matele. Nu am zis nimic despre asta doar din respect fata de Tine, Doamne, incerca el sa se dea bine pe langa Creator. - Sigur ca da, facu Galmun mai mult pentru sine, de parca asta te-ar fi impiedicat vreodata pana acum. - Hai, zise Adam Evei, stiu un loc unde se poate manca bine. Si in plus, gasim si mirifica licoare obtinuta din palmier. Eva insa nu se misca. - Se poate, Doamne? intreba ea. Lui Galmun ii placea din ce in ce mai mult complementul pe care i-l crease lui Adam. Poate ca la urma urmei reusise sa inlature majoritatea defectelor acestuia. - Mergeti, zise el, dar aveti grija la tuica de palmier. Adame, cu tine vorbesc! - Da, da, da ... facu Adam indepartandu-se. Stiu lectia! Galmun ii privi pe amandoi indepartandu-se si se simti dintr-o data obosit. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate