Ca de multe alte ori am luat-o de la capăt. Am lăsat în urmă sufletul meu mort de veacuri și-am incercat sa realizez din nou metamorfoza aripi-trup. Dar de data asta am avut sprijinul după care tânjeam atunci când tot basmul în care trăiam s-a evaporat, iar cărămizile turnului în care trăia Eul Prințesă mi s-au năruit fix în moalele capului; un sprijin mistic care mă pătrundea și-mi eviscera fiecare colțisor din trup pentru a scoate la iveală adevăratul Eu.
Un Eu ghicit de acel suflet păgân printr-o multitudine de măști afișate celor din jur fără nicio remuscare.
Dar totul până acum...Am pus punct unei vieți de huzur, o viață care nu mi-a aparținut niciodată și care nu mi-a adus nici măcar o urmă de zâmbet adevarat. În tot acel timp m-am căutat, am căutat in oglinzi și în vitrine zâmbetul copilăresc de care îmi era nespus de dor. Aș fi vrut ca la un colț de strada să ma întâlnesc cu mine cea goală de resentimente, ură și durere. Să mă privesc în ochi și să mă recunosc vie într-o lume moartă.
Nu credeam ca după atâta timp de slabiciune o să mai pot privi înainte și o să zâbesc din nou șăgalnic și să-mi placă. Dar momentul a venit. A venit vremea să pășesc într-o nouă lume, o lume unde totul este așa cum trebuie să fie; o lume unde am loc și eu; o lume care mă învie și îmi dă putere de a trece spre următoarea etapă senină și fericită.
Dacă nu ai fi fost TU străine nu aș mai fi fost EU. Nu m-aș mai fi trezit lânga tine și nu aș fi respirat parfumul vieții. Nu voi avea vreodată cuvinte îndeajuns de multe pentru a îți mulțumi pentru că mi-ai oferit viață și n-ai cerut nimic la schimb. Dar eu îți dau, și nu la schimb, toată bunătatea, inocența și iubirea de care sunt capabilă. Suflet străin, abia acum învățăm să trăim, să fim liberi, să iubim!
Viața mea cea nouă, o trăiesc cum se cuvine și cum merită să se pășească prin ea. Nu o merit, însă învăț s-o merit și s-o prețuiesc așa cum mi-a fost dăruită. De pragul cel mai înalt am reusit să trec, astfel pășind timid, cu candoare și admirație pentru Mama Natură încerc să revin la viață...