Baloaneeee
Pe când erau singuri acasă, Diana s-a apucat să scotocească prin dulapuri. Ascunsă sub o hârtie a găsit o cutiuță de carton cu un fluturaș desenat pe capac, l-a deschis și înăuntru, surpriză…baloaneeeee. Diana și fratele ei au ieșit afară și au inceput să le umfle. La ora trei când vecinii au venit de la servici se uitau zâmbind la baloanele umflate și prinse cu ață din mâinile copiilor. Au venit și părinții fetei, au început să râdă si Diana a întrebat intrebat: “Mami, de ce nu ne-ai dat baloanele până acum? Ai vrut să ne faci o surpriză, nu?” “Baloanele alea nu erau pentru copiii, a răspuns mama zâmbind.
A doua zi Diana l-a trimis să mai cumpere pe fratele ei de la tutungerie, unde văzuse în raft cutii asemănătoare. Vânzatoarea i-a dat băiatului același răspuns: “Baloanele astea nu-s pentru copiii”
“Nu se poate, vreau baloaneeee” I-a venit o idee, le-a zis la toți copiii din bloc să caute pe acasă prin dulapuri că sigur vor găsi baloane. În acea zi la ora trei, părinții iar s-au distrat copios când au găsit și pe copiii lor în fața blocului jucându-se fotbal cu baloane umplute cu apă.
-Maaamăă, uite ce-am găsit în dulapul tău, baloane, a spus Ghiță de la apartamentul 3.

Pufuleți cu ciocolată
Diana a mai găsit în dulapul mamei o perucă roșcată cu păr lung și breton. Iar i-a venit o idee. S-a dat pe față cu fondul de ten al mamei, s-a rujat, și-a dat genele cu rimel, a îmbrăcat o rochie de-a mamei care îi venea până în pământ, și-a pus ochelari de soare și a ieșit afară. Copiii care stăteau pe scări în ușa de la intrare au rămas uimiți văzând o străină ieșind din apartamentul Dianei. Au recunoscut-o numai când pe Diana a pufnit-o râsul.
-Pe ce punem pariu că n-ai curaj să mergi așa până la alimentară să cumperi bomboane, i-a zis Cami de la apartamentul 6.
-Punem pariu pe o pungă de pufuleți cu ciocolată din ăia care-ți aduce tacă-tău că merg? zise Diana. Tatăl lui Cami era șofer și mereu îi aducea dulciuri la care ceilalți copiii nici nu visau, iar Cami venea afară cu toată punga să mănânce și cum ceilalți copiii se uitau cu jiind le dădea doar așa câte unul ca să guste.
Diana s-a îndreptat spre alimentară și ceilalți copiii după ea. Când a intrat înăuntru toate vânzătoarele s-au oprit din treabă și se uitau uimite la ea de parcă ar fi văzut un mic marțian. Copiii stăteau în ușa alimentării și râdeau de se țineau cu mâna de burtă.
Diana se abținea cu greu să nu râdă, se gândea doar cum ar reacționa mama dacă vreuna dintre vânzătoare ar recunoaște-o, s-ar distra și ea sau iar trage o mamă de bătaie?
- Dați-mi de 2 lei bomboane, spuse Diana cu o voce pițigăiată
În acel moment copiii au început să râdă atât de zgomotos încât vânzătoarele neânțelegând ce se întâmplă, au strigat la ei să iasă afară.
Când în sfârșit a ieșit din alimentară i-a spus lui Cami să aducă pufuleții. A luat punga și a împarțit-o cu toți copiii.
- Mie nu-mi dai? O întreabă Cami
- Tu ai acasă.