poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-20 | |
Aceștia sunt cei mai întunecați nori care m-au înconjurat vreodată.
Acum mă simt ca și cum aș fi prinsă într-o temniță, singură. Aici nu mai găsesc nici o floare, nici măcar una ofilită sau palidă. Toți oamenii au fețe zâmbitoare, dar par să ascundă un secret teribil. Mi-a spus că mă iubește, dar îmi râdea în față, De fapt mă amăgea, mi-a furat valorile. Mă simt atât de rece pe dinăuntru, iar durerea mi-a înghețat mintea. Inima mea este acoperită de mii de gânduri încâlcite. Cum puteam să simt mai veridice aceste neliniști? Oare există un loc mai singuratic decât în sinea mea? Puteam să-l fi văzut? Puteam să-l fi știut? L-am crezut ca și cum ar fi fost adevărat... Toți oamenii au fețe zâmbitoare, dar par să ascundă un secret teribil. Ei sunt acolo întotdeauna să-mi amintească, să mă împeidice să cred că poate cineva este acolo și nu mă va părăsi niciodată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate