Prost material, Doamne,
ai folosit
ca să mă aduni
din risipirea aia largă
atât de plină cu minuni...

In clipa lutului
păgân
cu elemnte corodate
ai pus zadarnic
suflet bun
si aripi albe
nezburate...

La ce folos
atâta simț
atât auz
si atâta văz
aproape mi-am ieșit
din minți
din măduvă
si chiar din os...

Mi-e haina lutului
prea grea
si-n lume
chiar mă simt străină
mă iartă de greșeala ta
și lasă-mă
in dor lumină...



supărarea mea e pe toate elementele astea chimice care mă dor azi ingrozitor... putea si Dumnezeu să folosească elemente din astea nedureoase, mai rezistente - măcar atat cat ține o pîrdalnică de viață, un nimic dacă ne raportăm la viața universului...