…Cand iei ceva ce crezi ca ti se cuvenea candva, nu faci decat sa fetisizezi acel lucru, sa-l transformi intr-un mic „EU”, ce te pangareste si te urateste, mai rau decat in faza cruntei tale dorinti. Ramai bunul si neavutul meu prieten; nefericirea ta iti va carpi viata tihnita si oarecum linistita. Nu-ti petici drama cu bani, caci va straluci prin odraslele tale, ce-ti vor orbi batranetetea si-asa innebunita de durere.

Viata nu e o intamplare. In haos e mai multa ordine decat in logica nebuna a filosofului. Nu-i vointa nici intamplare ca traiesti, nici iubire sau ura; e doar o insiruire de evenimente pe care n-ai decat sa le rumegi, caci de aceea ai minte.
Acum ca traiesti, ai dreptul la moarte in circumstantele pe care ti le acorzi si care te vor conduce rapid, ori usor la aceasta. Ai dreptul de-a gandi la toate aceastea fara a putea incetini procesul de magnetizare intre tine si tarana.
Ai dreptul de a citi Biblia si de a calca-O-n picioare; ai dreptul de a nega existenta Lui Dumnezeu, de a-L gandi, de-a-L proslavi, sau de a-L strivi cu marunta ta viata de barbat, direct din vintrele Lui, ori ca femeie duala, intre Cer si coasta lui Adam. Ai dreptul la atatea, cat si El le-a avut asupra ta; poti judeca cum si El o face si vei fi judecat de-ai tai, apoi rejudecat de Palma ce te-a plamadit. Poti fi simplu si drept, conducator de osti sau creator de lumi in alte lumi, credincios, pagan, profan, politeist nu conteaza; ai aceleasi drepturi la viata si nimeni din cer n-are drept la ingradirea acestora. Doar tu si-ai tai semeni hotarati in aceasta privinta, chiar de va vatama una din parti.
Poti crede in devenire, reincarnare, ori viata de apoi, facand totul spre a lor conceptie; in viata nu exista decat doi mari poli: inceputul si sfarsitul. Odata ce traiesti nu mai ai cale de intoarcere; trebuie sa mori; indiferent cum, vei muri!