Vroiam să te întreb ceva și mă gândeam poate îmi poți răspunde tu. De ce? Asta era întrebarea mea... Îmi cer scuze dacă nu pot să te întreb mai multe dar azi asta e tot ceea ce contează și aș fi vrut tare mult să știu răspunsul la întrebarea asta. Mă gândeam că mă poți ajuta dar se pare că nici tu nu știi ce sa-mi răspunzi. Nu știu exact “de ce” dar toată viața am vrut să am răspunsul la această întrebare. Mereu am întrebat “de ce” și niciodată nu ai știut ce să-mi răspunzi. Știi ce cred? Că nici tu nu știi... Ce glumă! Eu care mi-am pus toate speranțele de lămurire în răspunsul tău și tocmai tu să nu știi. Știi ce e mai ciudat de atât... că nu mai contează dacă ai răspunsul la întrebarea mea, pentru că știu că indiferent de răspuns eu am continuat să cred că tu mă poți ajuta și am făcut bine. Încă mai cred și poate te voi ajuta eu să găsești răspunsul la întrebarea “de ce”. Ce zici? Ne ajutăm reciproc???
Apropo să știi că îți mulțumesc pentru tot, a fost super să știu că erai acolo pentru mine atunci când a contat cel mai mult, deși, sinceră să fiu, nu am știut întotdeauna că esti... Dar mai greșește omul, nu? Eu am greșit mult în tot acest timp dar sincer sper că nu ești supărat pe mine. Adică eu sunt ca ceilalți și ceilalți sunt ca mine. Până la urmă tot la tine vin să te întreb “de ce”, nu-i așa?
Oricum să știi că fără sau cu răspuns la întrebare eu tot la tine vin. Am un întreg chestionar, ce credeai că ai scăpat așa ușor de mine… Haha… Să o crezi tu. Dar nu te superi, nu-i așa? Nu ai cum să te superi, imaginează-ți că sunt un bebe din ăla mic de tot care când îi arăți ceva te întreaba cu inima pură și cu ochii mari și clari “de ce”… Știu eu că așa suntem toți oricât de mari am crescut… Poate nu mai avem inima atât de inocentă dar în mod sigur avem ochii mari și clari… Adică eu cel puțin așa îi văd pe ei că ei pe mine nu știu cum mă văd. Dar nu contează, ceea ce contează e părerea ta, să știi.
Chiar, ai stat vreodată să asculți cu atenție cântecelul ăla cu “să nu mă uiți”? E atât de ciudat dar știi că deși e foarte trist mă gândesc câteodată că durerea fetiței din cântec e mai ușoară decât a mea, în unele momente. Și atunci iar mă întreb “de ce” eu nu pot să trăiesc în cântec și ea în locul meu. Dar așa cum am învățat tot de la tine, tu nu te-ai plans de cât ai suferit atunci, eu de ce aș face-o. Cu cât e mai grea viața mea și durerea mea decât a ta. Să știi că, deși o să vin mereu cu întrebări, chiar și cu întrebarea “de ce”, pot să spun că sunt mai aproape de tine atâta timp cât nu voi uita că și ție ți-a fost greu să întrebi “de ce”. Și ai primit răspuns…
Mulțumesc pentru că ai acceptat răspunsul și eu am să încerc să te ajut să găsești răspuns. Nu garantez nimic dar să știi că atunci cănd tu o să vii cu întrebarea și eu cu chestionarul, asta e... nu mă pot abține, eu o să fiu acolo lângă tine și împreună o să răspundem la acel “de ce”. Până atunci nu uita că întrebarea câteodată e mai importantă decât răspunsul…