poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-12 | |
La inceput...
Trupul Evei, desavarsit si gol, intins ca umbra unei femei in fereastra. E vie, frumoasa, ingenua, aproape stupida. In zile cenusii, reci, cand ploua greu, cu plumb;) o poti vedea in orizont mangaind, lasciv, eternul fetis. Veti spune, desigur, ca o iubesc. Oh, iubirea e stearpa, inepta, inutila. E sete. Despre instante... Parmenide& Heraclit. E suficienta aceasta experienta cat sa ramai tacut, nedumerit, apatic, irita(n)t, greu, pesimist. Se prabusesc orice nuante de sens, orice axa si mesaj inteligibil. "Se Da" Neant. Nu e Brahman. Nu e Nirvana. E disperare. Iisus S-a sinucis. Ii cunoscuse pe acesti doi: Parmenide& Heraclit. Imi intind umerii, sa fiu sigur ca nu au intepenit. In parc... Pe o banca oranj se saruta indragostiti invesmantati in negru. O pasare neagra, cu cioc oranj, se hraneste. Stiu precis ca pe locul acela a plans candva o fata. Nu e metafora. Nu e alegorie. Cerul goneste nori grei si mainile imi sunt colorate intens. Strivesc tigara pe trunchiul unui copac si plec. Ma simt privit, aici, la o aruncatura de bat de cladirea in care m-am nascut. E un spectacol mediocru. Evei ii place. In fine, Ego... " Acesta esti tu!" Oh, nu! Neti, neti...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate