O școală superbă. Un campus elegant, clădiri vechi, îmbrăcate în cărămidă roșie. Un bazin de înot de dimensiuni olimpice. O clădire specială pentru laboratoare de știință și tehnică. O clădire specială pentru cantină și studiu individual.Capelă pentru cele trei mari religii –anglicană, catolică și protestantă. Marea sală de adunări. O clădire specială pentru cercul de artă dramatică. Săli de studiu. Două concerte de Crăciun anual. Un concert de jazz și unul de muzică clasică pe trimestru.
O școală veche. Și-a sărbătorit de curând 350 de ani. Există o uniformă specială. Există rechizite cu insigna școlii pe ele.
O școală bună. Procentul de promovați la testele naționale este de 100%. Marea majoritate au calificative de A și B.
O colegă de-a mea, profesor universitar, se gândește să-și dea băiețelul la această școală. Băiețelul ei face anul viitor 10 ani.Există un singur impediment. Costul unui an de studiu aici este de 7000 lire sterline. Adică cât 4 calculatoare performante. Sau cât o mașină.
Sunt puțin uimit. Colega mea- profesor universitar- câștigă cam 2000 de lire sterline pe lună. E extrem de convinsă de necesitatea unei educații cât mai deosebite pentru băiețelul ei.Vrea să facă împrumut la bancă pentru a-și putea procura acești bani. Dar merită ?
Într-o lume normală educația primară ar trebui să fie aceeași.Și, cel puțin teoretic, este aceeași. Tot ce înveți la școala cea de 350 de ani ar trebui să înveți și la școala publică no.2 de pe Bristol Road din Manchester. Exact aceleași cunoștințe sunt cerute la testele finale la absolvirea colegiului și la admiterea în facultate. Aceste teste sunt standardizate din 1949. Eu pot să încep pregătirea copilului meu pentru un astfel de test încă dinainte de a se naște. Este suficient să îmi cumpăr manualele necesare. De la începerea școlii pot să-mi antrenez copilul pentru a fi performant la astfel de teste. Mai mult. Actualul guvern laburist pune un mare accent pe educație. Un învățător englez câștigă circa 30.000 lire/anual. La banii aceștia se mai adaugă diversele sporuri, etc. Deci practic, ar trebui ca output-ul învățătorului de școală publică să fie comparabil cu cel al profesorului școlii private.
Și atunic, de ce ? De ce sunt înnebuniți părinții să facă rezervări cu 2-3 ani înainte ca să le intre copilul la școală pentru o școală privată ? De ce își ipotechează casele pentru împrumuturi costisitoare la bancă ? Ce le oferă în plus o școală privată ?
Am parcurs cu toții treptele școlii. Suntem, cred, de acord, că există un volum de cunoștințe care poate fi recepționat la anumite vârste. Nu cred că școala privată poate dubla acest volum sau îl poate tripla, mai ales atunci când e vorba de copii mici.
Și atunci ? Numai pentru cercurile de artă dramatică și pentru bazinul olimpic ? Numai pentru vechimea de 350 de ani ?
Nu sunt împotriva învățământului privat- doamne ferește. Am fost profesor la două universități private de prestigiu- și am considerat că, cel puțin pentru învățământul superior, învățământul privat poate aduce un plus de calitate. Dar de la 400...500 Euro cât este taxa anuală la o universitate privată din România la 7000 de lire sterline este un abis.Ce poate oferi o astfel de școală copilului tău ? Și cum se poate simți un copil relativ pauper stând în bancă cu un copil care miroase a bani ? Cât se va simți copilul pauper acceptat într-o astfel de lume ? Și cât își va pierde el copilăria ?