P.S.

Isi ridica cu greu capul de pe masa , parca mirindu-se ca nu se mira nevazindu-l in fata sa pe Nick Cave (care zbiera mai departe ferecat in difuzoare ca un duh zurbagiu arestat la domiciliu intr-un neon chior din scara unui bloc de garsoniere confort trei , "elegant ca un vampir" , asa cum il descria batrinul Destanov pe Grga Pitiç in "Pisica alba , pisica neagra" a lui Kusturica) si simti toata povara ultimelor trei zile coborindu-i din creier si suindu-i din oase si devenind dureros una si aceeasi de-abia in git , unde se rasuci in jurul propriei axe , transformindu-se intr-un nod de marinar beat , care a pierdut de mult diferenta dintre parima si streang ("This is a weeping song / But I won’t be weeping long…") si nu mai avu decit puterea de a recunoaste in gind ca nu era capabil sa faca altceva in afara de a astepta ca totul sa se sfirseasca de la sine, dorindu-si ca asta sa se intimple cit mai repede, indiferent de conditii si incercind, in acelasi timp, sa nu-si piarda virtutea pasiv-exorcizanta a bascaliei pe care, in situatiile grele sau doar vagi, se obisnuise s-o confunde in mod constient cu simtul sanatos si energic al umorului ("Eu sint Aladin , Aladin , Aladin / Hai fetito freaca lampa mea putin…", vocifera un alt duh bagat la bulau in boxe la o terasa alaturata, ca un detinut de drept comun care vrea sa sparga cu vigoarea sa mitocaneasca platosa de demnitate, calm distant si educatie a unui «politic» pus la reeducare in aceeasi celula). Unghia degetului mare de la piciorul drept, innegrita si stind sa cada, ranile de pe talpa piciorului sting, de la atitea tigari stinse sub bocancul lipsa, coatele zdrelite ca si genunchii, umflatura din falca si cea din arcada si nodul din gitul uscat, ars de alcool, singurele repere certe, autentice, singurele centre de legatura care inca mai functionau, tinindu-i laolalta membrele trupului, pe care si-l simtea risipit, maldar de aschii ingramadite las, neglijent, in graba, sub pres, sub maieul decolorat, sub bermudele in carouri imitind timid tweed-ul, sub claia de par si de barba. Gaurile, sparturile, terminatiile moarte, deseurile – singurele, ultimele puncte stabile care mai reuseau sa dea o oarecare iluzie de trup intreg maldarului de petice si de organe straine, cusute in sictir, care incerca sa se ridice de la masa si sa-si reia o identitate oarecare. Constata cu o satisfactie careia ii savura amaraciunea pina la capat ca partile lipsa sau defecte ale trupului sau suplineau pe moment cu brio petele albe ale memoriei si ca , cel putin teoretic , studiind desenul vinatailor ca pe un pergament fragil , putred si pretios al unei harti antice , ar fi putut sa isi faca o idee macar vaga in legatura cu ce (i) se putuse intimpla pina atunci. Constatarea ca ar fi putut sa faca acest lucru ii bloca vointa de a-l face efectiv : paralizat , inceta sa-si mai priveasca urmele de pe corp ca pe niste guri de aerisire ale memoriei , ca pe promisiuni si proiecte ale unor eventuale actiuni viitoare ; fascinat , le privea pasiv : nu mai reprezentau o harta a unor locuri ce puteau fi descoperite – ci un tablou bizar , un arabesc dur si gratios ca taietura unui stilet de Toledo aplicata , in loc de bisturiu , unui creier deschis pe masa de operatie , excitind doar imaginatia si gustul estetic (puroiul gilgiind in rana de la genunchi il duse cu gindul la farmecul unei picturi de-abia terminate , cu vopseaua proaspata , inca uda pe pinza). Suedezii isi impachetau cu o minutiozitate enervanta binoclurile , handy-cam-urile , trepiedele , aparatele de fotografiat in huse si cutii si cutiute si latele blonde in glugi , sub sepci si printre elastice si pe ei insisi in jeep-urile care asteptau plictisite , suficiente si eficiente cu motorul aprins , in vreme ce tanti Brunhilda , imensa si lenta si anacronica (ii fu rusine amintindu-si cum cu o dimineata in urma fusese "genial" pronuntind cu o spontaneitate ipocrita , si savurind deja gustul vulgar al succesului pe care urma sa il aiba in rindul gastii , cuvintele "Salvati-o pe Willy!" cind o intilnisera pe plaja etalindu-si pudic , cu multe ore inainte de explozia multimii de nudisti fanatici , halcile rozalii , pe care acum le percepea ca pe tot atitea plapumi puerile , calduroase si binefacatoare) , incerca sa-si recupereze tribul de copii de sub mese si de printre ciorchinii de ciulini de pe marginea drumului , facind risipa de cuvinte bizare in limba ei si de scuze timide si impulsive in engleza , prinzindu-l pe unul , pierzindu-l pe altul , alergind in toate partile cu o disperare materna care , in mod ciudat , dadea o senzatie placuta , de voiosie si sanatate , devenind din ce in ce mai mare , acoperind si intunecind orizontul si soarele nud si dezlantuit cu o bezna casnica , de luminare stinsa blind , cu degetele inmuiate in saliva , eclipsa domestica acoperind eclipsa turistica ce tocmai isi trasese cortina in fata spectatorilor satisfacuti pe fata si nemarturisit dezamagiti pe dinauntru ca "Asta a fost tot?" , eclipsa adormitoare si leganatoare acoperind eclipsa abrupta si sufocanta din trupul si creierul sau , eclipsa lui , eclipsa bandajind si vindecind o alta eclipsa , eclipsa acoperind o eclipsa , noapte peste noapte , noapte si atit. Pluta inainta calm sub reflectorul incins si atotputernic al soarelui ecuatorial , cu constiinta limpede si impacata a prapastiei in care urma sa se prabuseasca si care intirzia sa se arate , discreta si perversa si resemnata , in vreme ce el , ferit de soare sub coiful tras peste ochi si sub ceata neagra si groasa din spatele timplelor , scund si masiv si prea blond , cu capul prea mare fata de trup si ochii prea mari si prea albastri fata de figura , Siegfried de azil provocind un ris nu amuzat , ci terifiat si spasmodic ca intr-un delir mistic ce si-a pierdut directia ascendenta , arhetip si caricatura a genului arian , inconjurat de cadavre si de corul viermuitor si strident al micilor maimute ce invadasera pluta precum in "Zorba" stolul negru de batrine casa si lesul Bubulinei , privea halucinat in gol incantind imposibila profetie a Imparatiei ce va sa vina si a semintiei de zei nascuti din sacrul incest dintre el si fiica sa moarta (Si nu cumva Zorba , dansindu-si dansul pe ruinele funicularului alaturi de un englez care poate , alaturi de el , n-a trait o revelatie si o transmutatie interioara , ci un simplu prilej de amintiri turistic-poetice pe o plaja nu chiar atit de diferita de plaja din Vama , nu cumva Zorba e la fel de intunecat , de singur , de bolnav si de condamnat ca si Don Lope de Aguirre , dansindu-si delirul pe nisipul unei plaje fragile sub pasii lui precum o pluta in deriva purtata de valurile unei Mari Egee dezlantuite ce-l va varsa precum un pahar prea-plin intr-un ocean de bezna ,fara intoarcere si fara scapare? Nu cumva muzica frumoasa a lui Teodorakis si fraza ingrijita a lui Kazantzakis sint acolo ca sa acopere si sa faca uitate tipetele micilor maimute care il vor covirsi pe Zorba sub forma stolului negru de calugari , asa cum maimutele Bubulinei se aratau sub hainele negre ale unor vaduve habotnice – bacante eretice , tradatoare si puritane , pline de venin si de ura fata de ea , adevarata bacanta? Nu cumva Zorba se va prabusi si el in bulboana prapastiei , in vreme ce englezul , plin de compasiune si pastrindu-i o pioasa amintire , desigur , va fi salvat cu elicopterul de oarecari Trupe Aliate de Mentinere a Pacii si va da interviuri patetice pe CNN cu patura Crucii Rosii pe spate? ). Subit , se indrepta de spate si comanda dintr-o suflare zece beri si urlete de satisfactie si admiratie gregara ii insotira gestul si vorbele ca un cor de conchistadori in delir salutind salbatic dezlegarea la jaf si macel. Trecu si ea pe acolo si chiar il imbratisa inainte de plecare (strinsoare apriga si trista si chinuita ca o smulgere de sine dureroasa si totusi de bunavoie a unei radacini din pamintul devenit sterp si neprimitor) , dar nu mai avea ochi sa o vada cu adevarat sau vroia sa distruga totul pina la ultima caramida , fara resturi si cit mai repede , "Take no prisoners" , sau vroia sa eludeze clipa ascutita si definitiva ("aici si acum si pentru totdeauna") fugind in acelasi derizoriu mistocaresc si amabil , incit avu chiar si inconstienta de a ii arunca in trecat , stupid-prieteneste , "ne vedem si vorbim cit de curind" , ca si cum nimic esential nu s-ar fi intimplat , cu degetele trimitind in aer un sarut inutil , fara adresa , menit sa fie cules din praf din gresala de catre altcineva , care il va lua , il va lustrui , il va pune la locul lui sub un clopot de sticla sau pe un plus ros si rosu in spatele unei vitrine de apartament si il va scoate in unele seri si la sarbatori si il va tine in miini si pe buze , bibelou de casa , talisman de consolare , fotografie ingalbenita de familie ("Si daca ne iubesti cu-adevarat/Asteapta-ne , te rog , inca un an/ Iubire , bibelou de portelan…" , al treilea duh al boxelor , mai slab si mai indepartat , dar totusi dominindu-i pe ceilalti doi asa cum Pierrot , istet si ironic in primul rind cu sine , isi invinge adversarii mutind lupta pe un plan pe care acestia nici macar nu il banuiesc si astfel sint pierduti inainte de a apuca sa-si dea seama ca infruntarea a inceput). Ea se indeparta de el , de corul conchistadorilor , de terasa , de mare , de Vama Veche , atenta si decisa , cu sobrietatea pe care ti-o da doar sfisierea sanatoasa si revigoranta a hotaririlor si rupturilor definitive si in acelasi alt timp camera de filmat se indeparta de el , Klaus Kinski , Don Lope de Aguirre , de pluta , de Rio Huallaga , de cadavre si maimute , de insula si de lume , lumea aceea , elegant , cu regret dar fara drept de apel , si amindoua , ea si ea , pastrau in ele , intre suprafata retinei si profunzimea incorporanta a inimii , la egala distanta de indiferenta si implicare , lumile , de care se desparteau cuprinzindu-le in palme cu un soi bizar de cinism protector , facind din venele lor (gradini de poteci ce se bifurca deschis , la infinit si fara finalitate) impletituri zvelte si bine gindite ce blocheaza singele in cerc , facindu-l sa curga pentru altceva si altcineva , facind din ele cosuri in care inima lor calda inca va sluji drept scutec si leagan unui Moise blond care de abia a inceput sa se rostogoleasca , promisiune amenintata , "pe riu in jos."

Intrevazu printre tevile de stuf , prost inchegate , ale terasei , un ochi albastru-verzui si indepartat , de cer innodat in mare , care-l privea si , pentru o clipa , privirile lor se intilnira si purtara un razboi inghetat si neutru , fara ura , cu o violenta atenta si riguroasa , ca doua reptile care vor sa se inghita , ca doua camere de filmat care vor sa se inregistreze reciproc , pina cind un racnet al lui Nic , care tot incerca , la fel de beat , sa le explice ceva suedezilor , focaliza din nou imaginea asupra terasei , in mijlocul gastii , pe sticlele de bere de pe masa si pe paharul de votca din fata sa si filmul se relua ca dupa o derulare la capat , plicticos , obsedant si invincibil. Cazu din nou , se hotari sa cada din nou cu capul pe masa , neputind , nevrind sa se hotarasca la altceva , this is a weeping song / but I won’t be weeping long this is a weeping song / but I won’t be weeping long this is a weeping song…