Privirea ei se impleteste printre dungile de pe podeaua prea des spalata; n-o vad nicioadata, vorbesc cu ea privindu-l pe el, prin el, prin ochii lui stralucitori parca mereu gata sa izbucneasca in plans.

Cerul nu mai e la locul lui. in rest toate bune.

Ma lipesc de linoleumul asta verde ca si cum ar fi ultima culoare pe care o mai pot pipai; vezi si tu cat de repede creste iarba rea peste amintirile noastre .

In celalalt capat se strecoara femeia din nord. Ii recunosc respiratia taioasa cu sloiurile strapungand venele zdrentuite ale asteptarii.

De cand? intreb fara sa astept vreun raspuns, stiind ca nu mai conteaza.
Pana cand? ar fi intrebat ea daca ar sti intreba.
Dar e inutil sa gandesc asa. El ar putea izbucni in plans. ar izgoni ingerii care lenevesc opaci intre cearsafurile gri necalcate, ar starni amintiri celor ce s-au agatat ca niste lilieci gigantici sub streasina iluziei, ar rabufni spalatoriile tot spaland mizeria lumii , ar latra toti cainii vagabonzi adoptati de cantina spitalului; unora le-ar creste mirari la subsuoara gandurilor, sau chiar nedumeriri intre pleoape; altii ar ineca in tanguiri prapastiile strict necesare dintre ei si ceilalti devenindu-si periculos de aproape…

…in rest toate bune.