Aveți vreo reacție când auziți sau citiți cuvintele "black" și "metal" alăturate? Unii își amintesc la bisericile norvegiene de lemn incendiate la începutul deceniului trecut de către membrii unor trupe a căror muzică se încadrează în poate cel mai extrem segment al muzicilor care s-au dezvoltat din rock. Alții s-or gândi la sataniști și poate că mai sunt și persoane care-și zgândăre intrigați perdelele de uitare de peste tabelul lui Mendeleev. Agathodaimon e o trupă germană de black-metal. Nu sunt sataniști, nu au transformat nici o biserică în scrum, nu cântă machiați, nu omoară animale spre a-și stropi fanii cu sângele lor. Tatuajele, pletele și piercing-urile nu mai sperie pe nimeni în ziua de azi, așa că nu văd de ce-ați abandona lectura acestui text acum, când ați aflat despre cine e vorba. Pe site-ul lor oficial www.agathodaimon.de se găsește o prezentare detaliată a originii și sensului numelui trupei, iar legături între ele și poezia românească se pot face. Dar tot nu am ajuns la ce vreau să vă spun aici.

O definiție a black-metal-ului aflată pe unul dintre site-urile care-i sunt dedicate pe internet conține și următoarele "Black metal is dark and fast music using melodic development to express its themes. Of all the metals, this is the most communicative with the modern listener, expressing nihilism and a heroic anti-social assertion of the self", dar eticheta de "muzică satanistă" nu i-a dispărut. Chiar și unii rockeri preferă să ignore "traforajul presărat cu urlete", altă ștampilă aplicată acestei muzici. Agathodaimon cântă altceva, fără a se îndepărta de black-metal. Ascultându-le producțiile sonore s-ar putea să rămâneți foarte surprinși, și pentru că e posibil să dați peste poate prima (și cea mai bună) baladă black-metal, "Body of Clay", dar mai ales pentru că multe dintre textele cântecelor de pe primele două produse discografice ale lor sunt în română. Trupa germană cu versuri în românește? O fi ceva legat de vampiri? Sau de ce spunea un fan al trupei pe un forum, "Romanian... is the most evil, yet cool sounding language I've ever heard"? S-ar lega cumva, mai ales că vocalistul, care era creditat și cu majoritatea versurilor, semna Vlad Dracul.

El e elementul cheie al poveștii. Plecase din România pe vremea comunismului și a intrat in Agathodaimon la puțină vreme după înființarea trupei, în 1995, marcându-i profund direcția. Titluri ca "Sfințit cu roua Suferinții" sau "Tristețea vehementă" aparțin primei perioade a existenței Agathodaimon și i se datorează. Pentru primul cântec a apelat la versuri din Macedonski și Minulescu, pentru al doilea doar la scrieri ale ultimului, alături de care a mai croșetat cu cuvintele sale. "Near Dark" și "Banner of Blasphemy" care au urmat sunt de fapt traduceri din același Minulescu.

Pentru "Glasul artei viitoare" n-a mai fost nevoie de traducere, sună foarte bine și exotic în limba originală. Eminescu apare și el, ascultați "When She Was Mute" și "Ne cheamă pământul" și vă veți convinge. Sunt și alte cântece cu texte românești, "Noaptea neființei" sau "Neovampirism" în care Vlad a amestecat versuri ale unor poeți cu propriile sale creații. Pe lângă munca din trupă, Vlad a mai produs două discuri care au apărut sub semnătura RA (numele său real fiind Andrei Rusu), pe unul dintre ele, "Geniu pustiu", aparând și alte cântece pe versuri eminesciene, ca "Până nu pier" sau "La Steaua".

Nu multă lume ascultă black-metal, iar dintre cei care-o fac sunt destui care nu apreciază Agathodaimon, așa că se poate obiecta că de fapt poezia românească nu a primit decât o infimă propagandă prin muzica acestei trupe. Așa o fi, nu contest, însă condițiile în care s-a lucrat au fost chiar speciale. După o vizită acasă Vlad nu s-a putut întoarce în Germania din cauza autoritățlor, așa că practic muzica de pe primele două albume Agathodaimon a fost compusă în majoritate prin corespondență, muzicienii venind la București pentru a înregistra "Higher Art of Rebellion" în 1999. Din cauza distanței Vlad a renunțat la colaborarea cu trupa germană înaintea apariției celui de-al treilea disc al ei, pe care versurile nu mai au legătură cu poezia românească. Că totuși a reușit să facă pe cineva să o aprecieze o dovedește cântecul "Solitude" de pe cel mai recent material discografic Agathodaimon. Deși Vlad nu mai e în trupă de peste doi ani, Eminescu e încă prezent în versurile Agathodaimon. Celor nu mulți care ascultă muzica acestor oameni li se oferă și o alternativă mai culturală la clasicele produse de export a imaginii țării noastre pe care prefer să nu le mai amintesc.


Discografie Agathodaimon
"Carpe Noctem" (demo) - 1996
"Near Dark" (demo) - 1997
"Blacken The Angel" (Nuclear Blast) - 1998
"Higher Art Of Rebellion" (Nuclear Blast) - 1999
"Chapter III" (Nuclear Blast) - 2001
"Serpent's Embrace" (Nuclear Blast) - 2004



Discografie RA
"Geniu Pustiu" (Bestial Records) - 1999
"Sinnocence" (Tribal Production) - 2000