Vocile
de gheorghe Sârbu

Nu numărul face valoarea.

Unul
Sunt momente când normalul se simte singur, când normalul se simte respins și sunt momente când excepția ia locul normalului. Ce face posibil ca, excepția să nu traversese asemenea cu normalul, mările omogene, populate cu ingrediente de tot felul? Vocile interioare …

Doi
Din holdele cu întâmplări firești, din brazdele cu situații create, aduc pentru exemplificare cazul Dimitrie Stelaru. Pentru a demonstra convingător că, ființa care nu populează locul comun se lovește superior de altercațiile inerente vulgului, mă slujesc deopotrivă de cei doi poli ai oricărei limite: a) decizia, și b) indecizia. Un poet contemporan, căruia i-am zis că scriitura lui este minoră, mi-a replicat: dar sunt pe prima pagină a tuturor revistelor literare! Nu este singurul motiv pentru care abordez tema pe care mi-am propus s-o dezbat, din afara intereselor de clică, de grup, de gașcă … Superior, în accepția mea, înseamnă Defrișătorul. Este firesc, așadar, ca în ordinea lucrurilor să se vină nu doar cu indicele cumulului, ci și cu matricea mobilurilor determinante crezului.

Trei
Venim ca parte de Doamnă Lume amnezici. Doamna Lume însăși este amnezică. Totul se petrece, așadar, pe tărâmul fără umbre, la voia arbitrariului. Nu este de mirare, astfel, de ce, dar mai ales, de unde vine bălăcăreala verticalității mult presupusului Drum Uman. Se cheltuiesc sume imense pentru acumularea de cunoaștere, inerent peste actul de creație; postmortem, se cheltuiesc aceste sume, comemorativ alandala, asemenea actelor fizice ce le premerg, promulgă, însinelează, cu/ in acelasi numitor comun, dinamitarea echilibrului dintre Eul Interior si Eul Exterior ai Polilor Umani, cauză și efect în aievea, matematic inutile. Ce anume o salvează pe Doamna Lume de la dezagregare? Superficialitatea ei, inconsecvența ei, suficiența ei … Cumul Doamna Lume de Tare, necumul Doamna Lume de Valori: cele câteva strecurate abil pe Tabla Istoriei, de departe fiind tot atâtea leit-motive de inoperante Idei. Mare depravată Doamna Lume aceasta! Stare ( … ) “ de te fabula narratur “1 , în care se complace cu totală neimplicare, dar cu chef de rezoluție, in 99,99% paralelă până și cu determinantele ei; când diferită față de Ea Insăși, când asemenea față de Ea Insăși, veșnic în Radical de Funcție amorf, nu însă și cu interesul personal propriu. Mereu în mișcare, mereu în repaus, mereu în necunoștință de propice. Prinsă pe picior greșit de opiniile ei, scapă basma curată, restaurată tot de opiniile ei; o zvârcolire de mâl stătut, dimensionată după urechea atinsă de surzenie a Mediei.

Compendiu
Venim în Lumea Incarnată fără memorie; neuronii ne sunt spălați, urechile curățate, ochii dezinfectați, buricele degetelor amușinate. Curioși venim, blazați venim, neutri venim. Până să învățăm mersul, până să învățăm gânguritul, până să învățăm ochiada, învățăm pupătura gleznei, pupătura biberonului, pupătura degetului arătător. Luăm cunoștință de noi prin pupătură, și tot astfel, și de mediul uman. Buzele, carevasăzică, devin organul perpetuării stirpei lui Hercule. Si cum asta parca n-ar fi destul, până facem cu mâna vieții, mai invățăm speranța, mai învățăm tăcerea, mai învățăm despre cap, cum că dacă este plecat, sabia nu-l taie… Facem armata, luăm licența, luăm masteratul … Devenim mamă, devenim tată, devenim profesori universitari. Si murim, și ne naștem, și iar murim. Plecăm, când plecăm de pe lume senili, venim, când venim pe lume senili; pupătura fie și în en-gros, nu duce la înțelepciune. Toate la locul lor, ar spune tolerantul, ceea ce nu este departe de cum stau lucrurile în este; nu și după ce drept sfârcul sânilor este luat defileul feselor …

Nuanțe
Multele părti din care este acrostihată Doamna Lume, țin de hazard, cu excepția Geniului, care ține de Har. Ce este de preferat: nisipurile mișcătoare ale lui Știu că nu Știu, sau răspărul lui încerc să Știu ceea ce nu Știu? Această întrebare în veci nu va căpăta răspuns. In acest caz, înaintarea pe Drumul Uman mai este necesar ca predilecție? Si dacă, și dacă, și dacă ( … ).
Doamna Lume, la un moment dat, se va găsi în fața situației fără ieșire, de-a nu avea unde-și depozita reziduurile fiziologice. Ei aș, a zis mileniul 2. Si ce dacă, impetuos declamă mileniul 3. Ia te uită, domnule, la (răs)păr(ul) ăstă, apăsat admonestează avalul. Lasă, Doamnă Lume, lasă, susură izvorul, pe jumătate neliniștit, pe jumătate împăcat cu propriu-i destin.
Când primăvara puhoaiele rup zăgazul, până și șanțul cel mai mizer devine matcă.
Geniul se naște cu înțelesul acestui Lucru Major. Iată de ce, Intregul ține cont până și de cea mai infimă parte a Edificiului Social.
De aici vin calitățile … Nu și defectele …

Albia
Cu viața, cu nașterea, cu moartea, nu se negociază.

Malul
Ar trebui să mă impăunez cu meritul de a strânge sub coapse a totul ce este lipsit de noimă. Dar nu procedez astfel, deoarece gândesc opusul; dacă ceea ce încerc să reliefez nu este merit, ci îndatorire? Daca mie, și nu altcuiva, îi este hărăzit să străjuiască zariștea? Cineva, până la urmă, trebuie să ducă și ponoasele … Accept, drept urmare, să despic în patru necunoscutul. Iau evidența drept ceea ce nu este, și încerc s-o conturez: așa, aici este adevărul; trebuie să ne împăcăm cu Inșine; pentru atingerea acestui implacabil deziderat, este suficient ca deșteptul să nu mai facă pe prostu’ …
Exclus?
De fel, aidoma!

1.- “ De tine e vorba în această povestire „.