De la Neagu Djuvara la poezie.ro


Am citit saptamana trecuta ,, O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri,, o carte in format mic de 230 pagini scrisa de Neagu Djuvara. Pot spune ca ,,celor tineri,, pentru autor inseamna probabil a fi nascut dupa instaurarea regimului comunist la noi, avand in vedere cei 87 de ani pe care ii are domnia sa. Cartea e atat de bine scrisa si de interesanta , daca poate fi spus despre un text de istorie ca e interesant, incat am citit-o toata, contrar timpului putin pe care il aveam.

( In esenta, in carte se face o trecere in revista a tuturor evenimentelor importante incepand cu perioada dacica si ajungand la colectivizarea de dupa razboi si exilul intelectualilor, dintr-un punct de vedere critic, in care se gasesc greselile politice ale conducatorilor, greseli ce au determinat definitiv soarta romanilor. Pentru fiecare astfel de moment de referinta istoricul mai vine cu un aspect, care de regula e necunoscut publicului, aratand care au fost interesele marilor puteri, caci totdeauna au existat niste mari puteri, atunci cand au hotarat ceva legat de noi.)

Am inceput sa apreciez si sa stimez autorul pentru modul sau de gadire si stradania de a afla atat de multe amanunte despre trecutul nostru. E destul de intristator sa citesti cum am stat la cheremul tuturor de 2000 de ani incoace.

Am tras concluziile si am inchis ideea , punand cartea in biblioteca, dar vineri spre pranz aud o emisiune la radio despre si cu Neagu Djuvara. Era vorba despre un film documentar , de 60 de minute, o biografie a istoricului. Filmul fusese de curand bine primit la Cluj, la un festival de gen. In finalul emisiunii dupa ce realizatoarea presupune ca trebuie ca oamenii de cultura au o viata fericita, vorbeste chiar istoricul despre aceasta idee.

Nu pot reproduce exact, dar raspunsul era :
,,Da de unde, pana la 75 de ani am dus in exil o viata de nenorocit, e adevarat ca am fost premiat de Academia Franceza, dar asta nu inseamna mult, nu puteam sa public lucrarile, in Occident am dus-o greu si este greu acolo. Despre fericirea de care vorbiti va spun ca in realitate cei dotati si ajunsi a trai in cultura sunt niste suferinzi. ,,

De aici textul meu ia o intorsatura, pare rupt , asa merg si gandurile oamenilor, sar de la o idee alta, doar in textele scrise sunt asezate si sistematizate.

Concluzia pe care a tras-o acest om m-a uimit. Nu pentru ca lunga sa viata si experienta solicita automat si credibilitate. Sau ca acesta idee ar fi noua, e veche de cand lumea. Dar spusa asa categoric si de aceasta persoana, m-a facut sa o percep altfel. Logic, cei dotati sunt sensibili, iar sensibilitatea inseamna o mai mica rezistenta la frecusul vietii reale. M-am gandit imediat la cei de pe poezie .ro. Probabil ca multi dintre autorii de pe poezie. ro sunt prea sensibili in iuresul de pragmatism care este creat de ceilalti, cei din jurul lor, nedotati pentru arta sau cultura si poate tocmai de aceea mai fericiti.

Nu inseamna ca doar cei ce pot iubi frumosul estetic sunt fericiti. Asta e parerea celor care sunt dotati de la natura cu daruri, spuse. Se pare ca in realitate, tocmai acesti favorizati de soarta au parte de mai multa suferinta. Citind poeziile si comentariile de pe poezie .ro gasesc sensibilitate si iar sensibilitate si instabilitati de toate nuantele. Nu spun ca e ceva neaparat rau, dar ma gandesc ca pana la urma a fi talentat si a scrie, sau a picta, sau a canta , a trai momente sensibile, inseamna a fi pentru lumea cea mare si insensibila ca un schiop. Sunt si oameni cu caractere puternice care sunt sensibili artistic dar altfel sunt realisti si se pot lupta cu cei din afara poeziei, dar sunt putini si au o limita din aceasta cauza. Am recunoscut si astfel de oameni pe poezie. ro.

In acest fel contactul cu poezia si cu textele in general, din poezie. ro, este benefic multora.Aici e ca intr-o oaza in care se retrag multe suflete sa se stampere de atata realitate.