Ce suntem noi și ce rost avem pe acest pământ? Cine ne-a creat și ne îndrumă pașii până în ultimul moment al vieții, când moartea vine și ne ia să ne ducă într-o lume a purității și inocenței? Ce este destinul și cine ni-l determină? Doamne, multe întrebări nu au răspuns în lumea asta... și toate, întrebări ce-mi vin mereu în minte și mă macină în adâncul sufletului. Și ce suntem noi, până la urmă? O materie rece, un trup înghețat, înviat de un suflet fără viață.
Aparent la fel, dar totuși total diferiți. Cu toții ne năștem goi, fără apărare, cu același păcat strămoșesc pe umeri - suntem egali în fața legii și al în fața lui Dumnezeu - suntem la fel. Doar norocul unora și ghinionul altora ne diferențiază: statutul social, poziția în ierarhia banilor, viața de familie - suntem diferiți. Cu toții plângem când ne năștem, creștem, iubim și apoi din nou plângem, căci murim. Viața e un cerc vicios, în care cu toții ne învârtim, ne recunoaștem și, în momentul decisiv, ieșim de pe traiectorie.
Te-ai uitat vreodată pe stradă la oamenii ce trec pe lângă tine? I-ai privit în ochi? Ce ai văzut? Un zid imens de gheață, de care te lovești zilnic și pe care nu reușești să-l pătrunzi. Te uiți uneori în ochii persoanei iubite, sperând să găsești o fărâmă de foc... dar și aici te izbești de același perete rece, ce te îndepărtează. Încerci să îi pătrunzi în suflet, să îi înțelegi îndoiala și distanța. Dar nu poți... nu te lasă... nu vrea... te alungă și, odată cu tine, alungă și ceea ce a mai rămas din sufletul lui și, poate, și din al tău.
Indiferența: ăsta e cuvântul care caracterizează cel mai bine lumea de azi. Te-ai întrebat vreodată ce simte persoana din dreapta ta? Ai ascultat vreodată durerile și necazurile celui din stânga ta? I-ai zâmbit celui ce ți-a aruncat o privire rece și plină de ură? Ai încercat vreodată să îți pleci capul și să înțelegi de ce suferim cu toții, de ce plângem? Tu de ce ai plâns ultima dată? Din nedreptatea vieții? Din cauza nefericirii? Sau, poate, din cauza indiferenței lui? Ce te doare mai mult: să îl știi lângă alta, dar cu gândul și sufletul lângă tine, sau lângă tine mereu cu trupul, dar indiferent față de tine și sentimentele tale?
Încearcă să zâmbești, căci în această lume mizeră, în care domină ura, răutatea și durerea, zâmbetul e cel mai frumos cadou pe care îl poți face persoanei de lângă tine. Zâmbetul tău poate schimba ceva! Poate că nu ura, căci ea e imuabilă, însă chipul tău luminos ii va determina și pe cei din jur să zâmbească.