Trăim într-o lume pestriță și eterogenă, ca un amalgam între deștepți și proști, bogați și săraci, curajoși și lași.Este o lume ce tinde spre periferia corupției și a violenței, căci anormalitatea de astăzi poate deveni normalitatea de mâine.
Stările pozitive tind să fie înlocuite de stări negative.Disprețul față de semen se încolăcește ca un șarpe perfid în jurul iubirii sugrumând prețuirea și respectul.Trândăvia ne ancorează de pat stimulând dezgustul față de muncă, iar sora ei, lenea, clocește în noi ouăle inactivității.Mârșăvia așează pe omul josnic pe un piedestal, fiind privit de inșii supuși și slugarnici cu teamă, respect și admirație.”Erou” al negativului, ticălosul predică josnicia ca un vis halucinant despre o lume de infern pe care ar dori să o substituie lumii plăpânde, instabile de astăzi, vorbește convingător de la amvonul răului și, din păcate, mulți enoriași îl ascultă, pervertiți de acest preot al satanei.
Doar oamenii deștepți și inteligenți sunt coloana vertebrală a unei societăți construită pe legi , dogme, adevăr și dreptate.Doar ei pot destrăma haosul anarhiei din care omul mârșav își extrage sevele , căci gândirea lor înaltă dezvelește nemernicia de haina simulacrelor.Ei își poartă cu distincție principiile în care cred, văd cu lumina judecății pericolele ce planează asupra vulgului și lansează avertismente naivității și credulității unora.
Spiritul lor este o celebrare a logicii și un elogiu adus adevărului revelat cu ajutorul raționamentelor elevate, iar asimilarea cunoașterii este o putere pe care o folosesc împotriva defăimării.
În antiteză cu oamenii deștepți, proștii și idioții se mișcă ca niște bețivi prin vârtejul realității, cu spasme de gândire ce deschid judecata către anormalitate.
Mintea lor nefolosită capătă igrasie, iar peste materia gândirii se așează mâzga prostiei.Surescitarea ilogică dă neliniștilor forme de nevroză și angoase inexplicabile.Spaima de necunoscut se cutremură în convulsii, căci idiotul coboară vertiginos către schizofrenic, prin neînțelegerea și neadaptarea la realitate.
Pentru idiot, realitatea este un haos populat cu miraj de iele, un vis halucinant creat de sfârtecarea minții, un stârv pe care îl poartă toată viața în gândire.
Psihicul îi este un cadavru putred întins pe catafalcul gândului bolnav și mărginit.
Când mă gândesc la oamenii idioți mă încearcă un amestec curios și bizar de repulsie, compasiune și înduioșare.Idiotul este un cerșetor inofensiv la poarta vieții, care întinde mâna demenței către oamenii normali.Își multiplică dezechilibrul din eroare în eroare și trimite rațiunea în surghiun, lichefiind prostia.
Jalnică marionetă, este aruncat de furtuna minții într-un décor funebru, căci neantul și abisul îi sunt părinții.
Idiotul este un animal trist, cu gândirea – o curtezană care îl înșeală cu nerozia.Ochii-i sunt întorși spre întunericul din el; orb în fața realității, bâjbâie printre neputințe și schizofrenii, cu privirea mutilată deschisă grotesc spre semeni.
Dacă am fi conduși de idioți și proști, ar fi o lume apocaliptică , dar o apocalipsă a demenței, jalnică, sinistră și lugubră.
Din fericire lumea este condusă de oamenii deștepți și inteligenți, care înclină balanța decisiv către normalitate și evoluție.