“Daca fiecare om ar putea sa citeasca in inimile tuturor,ar fi mai multi oameni care ar vroi sa coboare,decat aceia care ar vroi sa se inalte.”
(J.J.Rousseau “Confesiuni”)

Geneza:si din dragoste a inceput totul…



“Dragostea este indelung rabdatoare,este plina de bunatate;dragostea nu pizmuieste,dragostea nu se lauda,nu se umfla de manie,nu se poarta necuviincios,nu cauta folosul sau,nu se manie,nu se gandeste la rau,nu se bucura de nelegiuire,ci se bucura de adevar,acopera totul,crede totul,nadajduieste totul,sufera totul.”(Corinteni,13,4-7).
Poate cele mai frumoase randuri scrise vreodata,dedicate esentei crestinismului:dragostea,caci numai dragostea poate sta la baza genezei universale,a aparitiei umanitatii si a intregului univers.
Mitul genezei-un subiect ce a preocupat omenirea inca din Antichitate si o tema des intalnita in literatura universala-inca mai asteapta un raspuns concret ce probabil umanitatea nu il va afla niciodata.In vreme ce Biserica sustine teoria creationista conform careia Dumnezeu este Cel ce a creat pamantul si apoi omenirea prin Adam si Eva,savantul englez Charles Darwin isi sustine prin argumente stiintifice teoria evolutionista,demonstrand ca homo sapiens-omul de asitazi-ar fi evoluat dintr-o specie de maimute.
“Dragostea nu va pieri niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile vor inceta,cunostiinta va avea sfarsit”(Corinteni 13,8).Daca nu dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
Aceasta tema fundamentala este abordata chiar si in literatura antica.Una dintre cele mai vechi scrieri din lume,Biblia prezinta geneza ca fiind opera lui Dumnezeu,iar lumea si omenirea,creatia Sa.”La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.Si pamantul era netocmit si gol.Intunrieric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”(Facerea 1,1-2).Daca Dumnezeu inseamna dragostea si toleranta,atunci intreaga Sa creatie-pamnatul si omenirea-nu sunt create din dragoste?”Atunci,luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant,a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie”(Facerea 2,7).Iata cum prin “suflare de viata”lutul modelat se transforma in om,prin“suflarea de viata”- dragostea suprema a lui Dumnezeu pentru creatia Sa-tarana se va schimba intr-o fiinta vie. Daca Dumnezeu inseamna dragostea si toleranta,atunci omul,creat dupa chipul si asemanarea Sa nu poseda un dram din “suflarea de viata”a Creatorului sau? “Dragostea nu va pieri niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile vor inceta,cunostiinta va avea sfarsit”(Corinteni 13,8).Daca nu dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
In literatura greaca si latina,laitmotivul lumii nascute din Haos apare atat la Hesiod cat si la Ovidiu.”Teogonia”lui Hesiod prezinta Haosul din care apare Glia,apoi Olympul si Tartarul.”Astfel,a fost,mai intai,numai Haosul,iar dupa-aceea,/Glia,cu pieptu-I intins-ea,salasul cel sigur si vesnic/Ce-l stapanesc marii Nemuritori,al Olympului crestet/Inzapezit,cum si Tartarul larg,in adanc de pamanturi.”. In “Metamorfozele” lui Ovidiu marea,uscatul si bolta cereasca s-au ivit tot din Haos.”Mai inainte de mari,de uscat si de bolta cereasca,/Firea la fel peste tot arata si numita fu Haos”.Cum ar putea fi posibil ca intreaga lume inconjuratoare de azi sa fi aparut din Haos fara nici o forta suprema care sa produca si sa dirijeze acest lucru? “Dragostea nu va pieri niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile vor inceta,cunostiinta va avea sfarsit”(Corinteni 13,8).Daca nu dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
Acelasi motiv al lumii aparute din Haos este preluat chiar si de Eminescu in “Scrisoarea I”:Dar deodat’un punct se misca…cel intai si singur.Iata-l/Cum din Chaos face muma,iara el devine Tatal…”.Poet de o profunda formatie filosofica,Eminescu prezinta ivirea lumii inconjuratoare ca fiind nascuta dintr-un “punct”ce transforma Chaosul in “muma”,iar “punctul”in “tata”.Pentru Luceafarul poeziei romanesti, “punctul”nu este altceva decat “suflarea de viata”,dragostea divina a Creatorului,singura forta capabila sa preschimbe Chaosul in tot ce este asitazi. “Dragostea nu va pieri niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile vor inceta,cunostiinta va avea sfarsit”(Corinteni 13,8).Daca nu dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
Scriitor ce adera la filosofia maretialista epicureica,Lucretius in a sa lucrare fundamentala “De rerum natura”,sustine ca lumea este alcatuita din particule minuscule ale materiei-numita mai tarziu atomi-ce stau la baza oricarui lucru:”Insa,pe rand,iti voi spune cum ingramadiri de materii/Infaptuira pamantul si cerul si-a marii genune”.Dar mai presus de materie si de atomii ce o compun,nu exista o forta suprema menita sa creeze aceasta unira a atomilor in materie ce nu este alta decat forta divina manifestata prin dragostea Creatoruli? “Dragostea nu va pieri niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile vor inceta,cunostiinta va avea sfarsit”(Corinteni 13,8).Daca nu dragostea,atunci ce ar fi putut fi deasupra faptelor concrete ce au dus la lumea de azi?
In privinta aparitiei umanitatii,laitmotivul omului creat din apa si tarana predomina in literatura universala,inca din cea antica.Nu doar cele mai vechi scrieri ebraice prezinta geneza prin crearea lui Adam de catre Dumnezeu din tarana-”Atunci,luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant,a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie”(Facerea 2,7)-,dar si autorii latini preiau acelasi motiv.In timp ce la Democrit “oamenii provin din apa si mal”,pentru Lucretius oamenii provin din tarana:”La inceput acest neam omenesc,ce traia prin ogoare,/Aspru era,si,pe drept,cand nascut e din tarana cea aspra”.Lutul reprezinta elementul plamaditor si in “Metamorfozele”ovidiene:Lutul pastrase-n seminti ramasita-nrudirii cu cerul;/Cel zamislit de Iapet,mestecandu-l cu apa de ploaie,/L-a plamadit intr-al zeilor chip,domnitori peste toate.”Ca si Eminescu,Arghezi preia acest mit stravechi al genezei in “La stele”:Daca ce spune Cartea,din vechi,e adevarat/Ca iesi din framantarea taranii cu scuipat”.Dar mult mai presus de lutul modelat se afla energia Creatorului-“suflarea de viata”- menita sa-l transforme in fiinta vie,caci numai prin dragoste ar fi putut fi creat omul! “Dragostea nu va pieri niciodata.Prorocirile se vor sfarsi,limbile vor inceta,cunostiinta va avea sfarsit.Caci cunoastem in parte si prorocim in parte,dar cand va veni ce este desavarsit,acest in parte se va sfarsi.Acum dar raman aceste trei:credinta,nadejdea si dragostea;dar cea mai mare dintre ele este dragostea!” (Corinteni 13,8-10-13)