poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-30 | |
Din nou ma simt undeva in aer,am sentimentul ca plutesc,desprinsa de toate acele ganduri complicate,de viitor.Uneori ma intreb e asta o dovada de inconstiinta?De nepasare fata de viitor?Poate ca ar trebui sa iau din nou gramada de ganduri,de planuri,nesfirsite care parca se tes continuu...e liniste,dincolo de fereastra orasul se zbuciuma ca o fiara incorsetata in beton.Privesc la vegetatia care se iteste razlet din ciment,si-mi dau seama ca linistea asta vine din interior,ametesc in momentul in care vreau sa cobor in adancul fiintei mele,stiu ca acolo e tot ce te inalta dar si demonii cu care trebuie sa lupti.Fobiile omului modern ofilit de tehnologie,plictisit de rosturile strabunilor,si eu sunt o particica din ei.Ma gandesc la triburile care traiesc si astazi in perfecta armonie cu natura,cu animalele,acei oameni detin adevarul sensului bun al lucrurilor,sunt capabili sa zboare in adevaratul sens al cuvantului.Nu au nevoie de laptop pentru a comunica,nu au nevoie de haine create de renumiti creatori de moda,natura e tot ce le trebuie,acolo unde jungla se intrepatrunde printre colibe,acolo unde totul e viu.Omul modern nu e treaz,mi-a placut mult un interviu luat unui preot,am inchis radioul ca sa-mi pot auzi gandurile,am refuzat sa mai citesc presa,pentru ca tirajul acestora reprezinta prea mult din uratenia umana si e cumplit de suportat.Stiu ca omul creat de Dumnezeu e frumos,si atunci cand isi traieste emotiile e de o mie de ori mai frumos.Arunc iar o privire timida samanilor din Peru,i-i caut prin carti,ori calugarilor tibetani,oare cum acestia au stiut sa caute raspunsurile in natura,in ei insasi,cum oare s-au ferit de civilizatie?Cum oare si-au pastrat paradisul in timp ce noi oamenii moderni l-am pierdut?Imi vine in minte o fraza rostita de Leonardo da Vinci ,,animalele sunt prietenii mei iar eu nu-mi mananc prietenii”.M-au frapat aceste cuvinte pentru ca mi s-a raspuns la o intrebare personala.Lectia mea legata de animale a fost motanul meu cu ochi ca de safir,acel animalut care ma urmareste tot timpul prin casa curios si infinit de iubitor.Poti primi o lectie de iubire din partea unui om,un om deosebit care te implineste pur si simplu, prin iubire.Poti primi o lectie nesfirsita de iubire de la animalutul pe care il ai,ii percepti nevoile,starile de bine si de rau de parca ar fi un om in miniatura.Am simtit o mahnire cumplita cand intr-o seara i s-a facut rau si am crezut ca nu va mai prinde lumina zilei.Nu pot sa descriu in cuvinte,a fost ca o prabusire emotionala si doua zile nu am fost om.Apoi cand am revenit la normalitate m-am trezit spunandu-i motanului meu batran ca atunci cand va fi momentul sa faca astfel incat sa nu fiu de fata,pentru ca nu as suporta,pentru ca nu voiam sa fi partasa la suferinta lui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate