M-am gândit să dau de știre tuturor că m-am îmbogățit. Da… să le spun așa… sprijinit de capota unei mașini… sunt boier mă! Da,… și, și, ei să sughițe toți de ciudă, așa cum fac… mă rog, mai… toți uneori.
Să crape invidia în ei, că până la urmă așa le trebuie, eu sunt cel mai tare… și, și… eu fac legea de-acuma! Să stau așa… în cot să contemplu… aia, cum îi spune… na, că iar am uitat! A, lumea! Da, că de natură n-a mai rămas mare lucru, poate cea vie.. să mai promită ceva, dar la ce au mâncat, mă și mir de ce au crescut numai în două părți, când puteau fi mai… uniforme.
Seara, să mă duc la… un club de-ăsta sau ce-o mai fi acuma pe-acolo. Da, și… să mă iau de natura vie, că doar e destulă pentru toată lumea. M-aș hârjonii de mama focului pe canapelele din piele, până s-o lipii… cămașa de mine.
Mai ar fi o problemă, a… nu chiar așa de mare, doar că nu vrea să-mi iasă verigheta de pe deget, am purtat-o de când m-am aia’ cu nevastă-mea și pesemne că eram mai subdezvoltat atunci. Da, că mi-a spus mie unul… că cică îți crește așa, ă.. asta, oasele, când te însori, da.. ce? Mai trebuia să-mi crească ceva, și eu nu știu, ă… da, și nu vrea să-mi iasă sabia de pe deget. Da, nu-i nimic! Mă duc la primul bijutier și o rezolv, că… doar am cu ce! Imediat îi spun să mi-o mărească, ca să o pot scoate… să mă duc… adevărul e, că altceva ar trebui’ mărit, asta… așa ca s-o pot scoate, că-i pierdută demult… da, rău de tot!… că și zice… da, las că nu mai spun… Nu! Cine știe… da,… așa că-mi scot verigheta și-o tai la prima bodegă să mă-mbăt cu băieții. Asta, până-mi trece tranșeea de pe deget, că… n-aș vrea să-mi zică vreuna că am stat pe post de arac și m-a prins cârcelu’.
Da, mai bine cu băieții mei… eu îi scuip, ei la fel… ca să nu ne mai spun că la îmbrățișări, suntem ași! Facem de-alea de grup, da! Nu vezi așa ceva decât la… întoarcerea fiului risipitor, da… mi-l ia toți din casă la-mbrățișat, sanchi! cică nu l-a mai văzut de mulți ani, trebuie iertat. Da, și după aia, ca și la noi, se găsește unul să-i dea câte-o mama de bătaie, de obicei tasu-mare, că… cică, unde-s banii? Da… numai că la noi se întâmplă pe la închidere așa, asta după ce au scotocit puradeii prin buzunare și-am rămas doar cu vântul, da... și vine barmanul sau barmanița, du… pă schimb… asta numai e cazu’ și-ntreabă, unde vă sunt banii mă?… După care începe partea aia frumoasă, ea sau el…după schimb… asmută gealații pe noi și noi o luăm, nu la fugă, pent… că suntem obosiți și nu mai putem deloc sau de tot, nu mai știu… numai că de data asta… am să le spun, bă! ia luați-vă banii de-aci și lăsați-ne în bace… sau nu, mai frumos, treceți totul în contul meu.
Lângă barmaniță, cred că cea din schimbul de dimineață, mi-ar sta cel mai bine. Păi da, că de-acuma ar arunca caietul ăla de 48 de file, cu datoriile mele și s-ar uita așa la mine și, și… mi-ar zice, ce om domnule!… a… și eu de colo, a… nu-i nimic, lăsați… poate vă conduc după program acasă, asta… să vă mai treacă de supărare, după ce v-am stropit cu berea, da… cu altceva… era aproape imposibil.
Acasă, o să mă-ntorc numai cu limuzina, păi da… că-mi ajunge câte truse de scule am luat în cap… când m-arunca nevastă-mea în portbagaj, pentru că nu vroia niciun taximetrist să riște… nu, n-avea cum… așa că mă-ntorc cu limuzina ce-l puțin acolo am loc să trag un pui de somn sau chiar, poate… cu barmanița, eu știu!
-Alo! Titele! Soală-te mă! Iar ai adormit în fața cârciumii! Deschide porbagajul domnule taximetrist, să-l bag pe…