Pe cer a mai urcat o stea!
- A lui Grigore Vieru să fie, oare, ea?
Acesta pare să fie gândul central al unui prieten bun al poetului Grigore Vieru. După ce am citit primele reflecții ale lui Florian SILIȘTEANU, care a venit astă vară la Chișinău să dăruiască „Pământ nicăieri” acesta e titlul cărții sale, mi-am amintit printre compatrioții noștri, își au numele incrustate în asteroizii de pe cer Mihai Eminescu, George Enescu, Constantin Brâncuși, Nicolae Donici, Eugeniu Grebenicov… vreo 12 de toți. Și iată că se pare vine al 13-lea care avea o lacrimă pe obraz. Când a auzut ceva. Atunci Grigore Vieru l-a privit pe Silișteanu atent și îndelung, după care a zis: „Copile, nici nu știi ce ai scris, nu știi ce înseamnă acel... pînă acasă!...”
Nu aveam să înțeleg sensul se confesează Silișteanu. Abia acum se pare că se întîmplă. Abia acum tîrziu...
- Grigore Vieru, ești acasă?
- Da, Doamne! Sînt pînă acasă! Vin imediat!
Silvia Caloianu de la Chișinău s-a exprimat:
„A fost un om blajin. Grigore Vieru rămîne un simbol al conștiinței noastre naționale!“
Și Aurel Sibiceanu - poet, de la Pitești:
„Grigore Vieru a fost slujitor credincios al patriei de cuvinte și de țărînă. De acum va sluji în patria cealaltă a veșniciei, va împuțina singurătatea lui Dumnezeu“.
Până mai ieri știeam doar că Grigore Vieru a fost internat în spital în noaptea de joi spre vineri, în urma unui grav accident rutier, produs în condiții de ceață, pe un segment avariat de șosea. Automobilul în care se afla s-a izbit violent de suportul unui panou de publicitate, plasat în mijlocul șoselei, în regiunea comunei Dănceni, raionul Ialoveni. Vieru se întorcea din sudul Republicii Moldova, unde participase, la Cahul, la un concert omagial consacrat lui Mihai Eminescu. La volanul automobilului se afla directorul adjunct al ansamblului „Joc“, Gheorghe Munteanu, în vîrstă de 47 de ani, care, de asemenea, este internat în secția Reanimare, dar nu este în stare critică. Poetul a murit sîmbătă spre duminică noaptea, la Spitalul Municipal de Urgență din Chișinău.
Astăzi știm că Grigore Vieru, considerat cel mai mare poet contemporan din Republica Moldova, ar fi împlinit 74 de ani la 14 februarie. S-a născut în anul 1935, în localitatea Pererîta, aflată acum pe teritoriul Republicii Moldova. A debutat în anul 1957, pe vremea cînd era student la Chișinău, cu o plachetă de versuri pentru copii. Ulterior, în 1968, se remarcă cu volumul de versuri lirice „Numele tău“, cartea devenind obiect de studiu în universități în chiar anul apariției. În urmă cu 19 ani, Grigore Vieru a devenit membru de onoare al Academiei Române. De altfel, tot Academia Română la propus pe Grigore Vieru la Premiul Nobel pentru pace, în 1992. A fost un simbol al lumii moldovenești, omul care în tinerețe a rostit: „Dacă unii au vrut să ajungă în Cosmos, eu o viață întreagă am visat să trec Prutul“.

Îmi pare interesant „Cântecul lui Silișteanu” în care el spune:
”În noaptea asta plecăm spre Chișinău
Are parcă pe-acolo treabă Dumnezeu
Ne-am bărbierit și ne-am tăiat obrazul
Curge prin el o lacrimă din ea necazul
În noaptea asta cu alți poeți pe drum
vom număra cu unul mai puțin postum

E frig și luna aia nu se vede o fi și ea ascunsă
precum e dimineața unei limbi române plânsă
iar a trecut ce repede pe lângă noi
poet măicuței cum e sămânța unei ploi
voi unde ați plecat așa așa așa
noi nu noi da noi am pornit spre Basarabia

La cine mergeți voi cu noaptea-n cap spre cine
Am auzit că a plecat Grigore măi vecine
Nu a plecat a pus doar virgulă în moartea sa
Uite nu vezi pe cer cum s-a aprins o stea?”

Steua pe care o vede Florian Silișteanu de la Pitești în curând poate va fi inclusă pe hărțile cerești, dacă acestea există la fel ca și cele pământești. Dar, deocamdată, mâne 20 ianuarie ne vom lua rămas bun de la cele pământești ale poetului Grigore Vieru. Ne vom lua rămas bun din holul Operei din Chișinău, după care îl vom petrece la cimitirul central, lângă mormântul poetului Ion Vatamanu, steaua căruia s-a aprins și ea, dar mai de mult timp, și se află undeva în dimensiunile astrale în care strălucesc și interpreții Doina și Ion Aldea Teodorovici, viața cărora tot a fost curmată în urma unui accident rutier întâmplat în plină noapte.