Stressul

Săptămâna trecută am încercat să clarific câteva aspecte legate de noțiunea de hipnoză, ca mijloc de tratament auxiliar. Stare intermediară între somn și trezire, hipnoza implică în primul rând relaxare, care se manifestă la nivele multiple, biologic, cognitiv, fiziologic, senzorial, motor, comportamental și emoțional. Astfel, în timpul procesului hipnotic se produce o inhibiție a sistemului simpatic, o scădere a ratei pulsului și a tensiunii arteriale, precum și a ritmului respirator. Relaxarea poate reprezenta un scop în sine, un punct de plecare în inducția procesului hipnotic, sau un mijloc de tratament per se. Liniștea, calmul, relaxarea fizică și mentală constituie o primă etapă în controlul stressului. În psihoterapie, în asociație sau nu cu tratamentul medicamentos, hipnoza este utilizată în stările de anxietate sau în fobii, când pacientul interpretează un stimul în mod disproporționat, ca o amenințare, care capătă, în imaginația sa, un potențial letal, punându-i în primejdie existența. Deoarece în cadrul procesului hipnotic se produc schimbări de percepție, de memorie, ale tonusului muscular, precum și reîncadrări în timp și spațiu, medicul și psihologul pot utiliza aceste modificări în scopul tratării bolilor psihosomatice cu manifestări la nivel cardiovascular, respirator, gastrointestinal, genito-urinar sau dermatologic. Numeroase simptome, la prima vedere inexplicabile, au ca punct de plecare stressul. Concentrându-ne asupra stressului, folosind sugestia și imaginația dirijată, putem obține semnificative ameliorări în tulburări neurofiziologice, precum ulcerul gastric și hipertensiunea arterială, în reacții alergice - astmul bronșic sau urticaria, în tulburări neurologice - migrenele sau durerile migratoare.

Utilizări medicale

Deoarece există o strânsă legătură între psihic și somatic, folosirea hipnozei în psihoterapie se suprapune cu utilizările ei în diversele domenii ale medicinii. Durerea, un simptom des întâlnit în diferite boli, poate fi diminuată sau eliminată prin hipnoză în oncologie, gastroenterologie, ginecologie. Și dacă ne referim la tulburări ginecologice, precum vaginismul și dismenoreea, nu putem să nu includem și problematica erotico-sexuală, atât la femei cât și la bărbați, manifestată prin frigiditate, impotență, ejaculare precoce, insatisfacții, lipsa orgasmului. În sexologie, tratamentul prin hipnoză se asociază cu cel cognitiv-comportamental, respectiv cu desenzitivizarea (desensibilizarea) pacientului, printr-o expunere graduală, treptată (însoțită de fantezii - nu trebuie să ne temem de acest cuvânt), la factorii amenințători, cu semnificații negative, reîncadrându-i într-o sferă imaginativă plăcută. Desenzitivizarea și sugestia (pozitivă sau negativă), pot da rezultate remarcabile și în scăderea ponderală. Alte beneficii ale tratamentului prin hipnoză le putem observa în bolile dermatologice, precum herpes simplex, alopecia, psoriasis, sau în tulburările urologice, precum enuresis nocturn. În oncologie hipnoza este folosită pentru a contracara reacțiile neplăcute la chimioterapie și în ameliorarea răspunsului neuroimunologic.
Dacă am citat hipnoza ca instrument important în controlul durerii, devine evident că aproape toate domeniile medicale o pot folosi pentru îmbunătățirea calității vieții pacientului. În combaterea ticurilor, sau a obiceiurilor nocive (sugerea degetului, rosul unghiilor, fumatul), în tulburări de alimentație - bulimia sau anorexia, în insomnii, în defecte de vorbire (bâlbâială), medicul și psihologul pot recurge la hipnoză ca instrument auxiliar. În chirurgie, în pregătirea preoperatorie, înaintea anesteziei generale, epidurale sau locale, autohipnoza induce o stare de calm, iar post-operator vindecarea e mai rapidă, cu sângerare redusă.

Nu numai în medicină

Din cele enumerate mai sus s-ar putea crede că hipnoza este o metodă de tratament necesară doar în cazul bolilor. Folosirea ei în domeniul medical nu exclude însă și ameliorarea calității vieții persoanelor sănătoase. Înaintea examenelor, sau ca antrenament pentru sportivi, ori ca simplu mijloc de relaxare și îmbunătățire a calității somnului, exercițiile de autohipnoză pot ameliora performanțele, concentrarea, facilitând atingerea obiectivelor prestabilite, accelerând reabilitarea prin fizioterapie.
Un alt domeniu de folosire a hipnozei îl constituie criminalistica, în care investigația efectuată de către poliție se realizează cu ajutorul hipnotizatorilor calificați. Cu toate acestea, mărturiile obținute sub hipnoză nu sunt acceptate ca probă juridică, datorită subiectivității persoanelor care acceptă să se supună reconstituirii imaginative în stare hipnotică. Situația este asemănătoare expertizei poligrafului, pentru că emotivitatea, credințele, memoria deformată sau halucinațiile reprezintă numai percepția personală, neexistând nici o certitudine că faptele descrise corespund realității.

Hipnoza în stomatologie

Un avantaj deosebit îl oferă hipnoza în stomatologie. În acest domeniu se stabilește o relație pozitivă între medic și pacient, se induce relaxarea pe toată durata tratamentului, diminuându-se teama sau anxietatea, motivându-se totodată pacientul să continue tratamentul dentar, pe care mulți caută să îl evite datorită senzațiilor neplăcute, durerii, zgomotului, lipsei de comfort, asociată cu pierderea controlului. În medicina dentară, hipnoza, prin controlul durerii, induce analgezia, sau anestezia, fiind de mare ajutor în tratamentul pacienților alergici la anestezicele locale.
În reflexul exagerat al vomei, care poate fi un simptom al anxietății, sau o manifestare legată de conotația erotică a cavității bucale, astfel luând naștere un mecanism de apărare sau de evitare, hipnoza este asociată cu desensibilizarea, cu expunerea graduală la obiecte de dimensiuni diferite (de la măsline, familiare pacientului, la bile de sticlă, menținute în cavitatea bucală, în număr progresiv), simultan cu inducerea unei relaxări și a unei respirații ritmice, susținută de sugestiile corespunzatoare, apropiate de lumea asociativă a persoanei, după care se trece, tot treptat, la instrumentele stomatologice, turbina, sonda, oglinda, materialele de amprentă.
Tratamentul prin hipnoză este recomandat și în adaptarea la aparate ortodontice sau proteze dentare, în controlul salivării, al sângerării și al parafuncțiilor, de exemplu bruxismul (abraziunea dinților în timpul somnului). Asocierea expunerii graduale cu hipnoza, utilizarea unei scale subiective (1-10) a reacției la stimuli, în mai multe ședințe, fără a căuta succesul imediat, reprezintă tratamentul corect al simptomelor, care au drept cauză o traumă prealabilă (experiența directă), sau o percepție născută din observarea mediului înconjurător (membri ai familiei). Așa cum cineva învață să se teamă, în aceeași măsură poate fi instruit să evite teama, nu luptându-se cu ea, ci prin folosirea tehnicilor hipnotice, prin plasarea imaginativă în alt loc și spațiu, departe de scaunul dentar, pe malul mării, sau în mijlocul naturii, într-un loc plăcut, la alegerea pacientului.

Demolarea cercului vicios

Conform teoriei inhibiției reciproce, prezentată de Wolpe în 1958, o persoană nu poate fi într-o stare de tensiune și relaxare în mod simultan, iar relaxarea musculară întrerupe legătura între stimul (zgomotul turbinei, acul seringii), anxietatea pacientului și reacția sa, simptomul (reflexul exagerat al vomei). În timpul tratamentului stomatologic, medicul se poate servi și de elemente care distrag atenția pacientului, precum jocuri, muzică, povestiri, încurajări și sugestii pozitive.
Un aport deosebit în dezvoltarea hipnozei medicale l-a adus Milton Erickson, care a introdus așa numita hipnoză ericksoniană, deosebită de cea clasică, formală, prin interacția complexă medic-pacient, prin folosirea metaforelor și a povestirilor, acordând creativității și talentului un rol primordial, care a condus la rezultate spectaculare în toate domeniile medicale.
Între ideile expuse mai sus nu am amintit contraindicațiile, limitele și pericolele hipnozei, aceasta deoarece ele sunt reduse ca număr, nu reprezintă un motiv de reținere și pot fi explicate cu ușurință de orice medic sau psiholog acreditat în utilizarea hipnozei. De altfel, în cazul unei contraindicații, personalul calificat va evita hipnoza, chiar dacă pacientul o va solicita. Câteva măsuri de precauție sunt totuși recomandate: medicul va trata doar în propriul său domeniu de activitate, va acumula în prealabil noțiunile psihologice necesare, va acorda atenție deosebită limbajului eufemistic, folosind tehnici permisive și sugestii cât mai simple și familiare și va coopera, în caz de necesitate, cu psihiatri și psihologi. De asemenea, nu va încheia nici o ședință de tratament fără de-hipnotizare și reîncadrarea pacientului în mediul înconjurător.
Am încercat, în acest articol, să prezint câteva dintre aspectele hipnozei ca noțiune și procedeu medical. Chiar dacă fiecare dintre termeni ar merita explicații și exemplificări suplimentare, am preferat o expunere oarecum seacă, la obiect, în speranța ca măcar una dintre utilizări să trezească interesul cititorului și să transmită ideea că, prin hipnoză, își poate ameliora calitatea vieții de zi cu zi și, poate, am reușit să demitizez un termen care, în decursul timpului, a căpătat o conotație mistică, departe de realitate. Doar o sugestie…