Domnului ministru al trans-port-aiureațiunilor noastre, Ludovic Orban, i se aruncă în cârcă un accident rutier duminical, chipurile soldat cu o victimă. Omul își susține, c-o față-ncă palidă, sentimentala-și pledoarie, în vreme ce cetățeanul din el zice, cu vocea pierită: sunt victima auto-accidentării!.
Mutând registrul impresionabilității orbane din zona individuală, eu susțin, în contra tuturora, că Orban este - incontestabil! - victima unei proceduri de linșaj mediatic, că dacă această procedură diabolică va continua (în halul și cu intensitatea previzibil crescânde!) toată campania dedicată sărbătorilor de iarnă va fi compromisă, că opinia publică va cădea, la rândul său, victimă, că ministerul său va fi condus de la distanță în campania de deszăpezire, că ședința de guvern de astăzi, 19 decembrie 2007, va întrârzia cu două ore, din pricina stărilor intern-aministrative proaste ale vremii, că... o adolescentă, victimă a echilibrului propriu fragil, a alunecat pe gheață pe/la locul unui accident rutier și că, după ce s-a ridicat în picioare, victimă a teribilismului specific vârstei fiind, a tras un cot nervos într-una dintre mașinile aflate într-un conflict rutieristic deja consumat.
Indiferent ce spune și va mai spune presa, antecedentele pledează în favoarea lui Ludovic Orban. Domnia sa "a mai suferit" alte patru accidente "minore" automobilistice - unul dintre ele fiind chiar haios, pentru că automobilul condus de Ludovic, s-a apucat să facă tumbe întâi "pe" și mai apoi "lângă" carosabil.
Chestiuni neplăcute i se pot întâmpla oricui, chiar și celor inițiați într-ale automobilisticii. Într-una dintre emisiunile "Top Gear" un pilot de încercare - de automobile - acceptă să fie hipnotizat, astfel încât să uite cum se conduce un automobil. Pe o pistă specială de testare a automobilelor pilotul e invitat să urce, sub supraveghere, în automobilul propriu, după care e luat la întrebări de genul: maneta asta ce face?, dar butonul acesta?, cum se pornește mașina ta?
Răspunsurile hipnotizatului au sunat cam așa: dacă tragi maneta, pornesc "toate" roțile din dreapta, iar mașina virează la dreapta; dacă apeși butonul se deschide bordul mașinii și iese o tăblie pe care e un platou cu preparate calde, bune de mâncat, o sticlă de Scotch Whisky și o țigară de foi; mașina pornește când cobori geamurile - specific aci că automobilul avea volanul pe dreapta!
Emisiunea a continuat în platoul de filmare, unde pilotul a fost provocat la o cursă de automobile... pentru copii. Cursa pilotului de încercare s-a sfârșit tragic... automobilul său fiind "strivit" între celelalte două automobile rivale.
Adus la realitate, văzând ce a fost în stare să spună și să facă fiind la volan, pilotul nostru de încercare... nu a recunoscut nimic! A admis însă că a fost victima unei "oribile conspirații".
Concluzia desprinsă de mine, cu privire la "întâmplările" celor doi, e următoarea:
e bine atunci când, deși toți îți doresc răul, ție nu ți se întâmplă nimic rău.
Singura chestiune care-mi rămâne nelămurită mie (în toată tărășenia asta a ministrului trans-port-urilor, a auto-mobil-ist-ului și a OMULUI Ludovic Orban, care și-au recunoscut, fiecare în parte suferința comună lor!) este aceea a conspirației țesute arahnidic.
Pentru a mă lămuri - cât de cât! - am încercat să pătrund în tainele mai generale ale teoriei conspirației. Mergând pe "mâna" asta a "teoriei conspirației" am sesizat că: ori alunec în paranoia; ori mă fac praf în siguranța de sine a elitismului relativist - considerațiile astea ultime cu "paranoia" și "siguranța de sine a elitismului relativist" nu-mi aparțin, ci le-am împrumutat, trunchiat, de la d'l Andrei Pleșu, încercând să nu denaturez sensul spuselor d-niei sale! A, să nu uit, Pleșu conchide că: "... victime cad de ambele părți."; și că, îndepărtându-te de aceste extreme, devenind adept al "dilemei", poți să începi, în sfârșit, să gândești.
...
Gândesc că frustranta maximă: "gândesc, deci exist", n-ar avea rost în afara unor fapte și a probelor consecutive acestor fapte, care să poată fi definite cumva/cândva a fi fiind incriminatorii pentru o persoană, pentru mai multe persoane, sau pentru o societate în întregul său, fiecare rulând de capul lor/ei prin istorie. Pe "românește", ce-i frust, e acel ceva personal, asimilabil cu "a fi dintr-o bucată", numai că "frustrant"-ul e o mâncare de pește în care se pun tot soiul de chestiuni colective, instituționale sau/și statale, treburi normate, reguli și felurite formule alambicate de amestecare. Da, da!
Fatalmente, în cazul celor trei (omul Orban, auto-conducătorul Ludovic și Ministrul transporturilor, Ludovic Orban) criteriile de judecată cunoscute și admise au luat-o razna, fiind cu desăvârșire ignorate chestiunile sufletești!. Cei trei, dacă-i băgăm în aceeași oală, au fost și sunt niște victime ale frustrării. Mai mult, ei au fost acuzați că au mințit de cinci ori! Faptele, faptele ca probe, din nefericire sunt cu desăvârșire ignorate în cazul de față. Ele, aceste fapte/probe, sunt opozabile "cinciumilopresatoarei", ca să spun așa! Asta pentru că:
1. omul recunoaște că i se poate întâmpla orice, ceea ce înseamnă că omul nu vede în asta ceva rău;
2. în cel puțin cinci "cazuri" automobilele conduse de Ludovic nu au răspuns comenzilor sale de conducător, ceea ce denotă că autmobilele, la volanul cărora se afla Ludovic, în circumstanțe "neprevăzute" de fabricanți... și-o iau în cap!;
3. responsabilitatea Ministrului Transporturilor din România (Ludovic Orban în clipa de față) nu cuprinde chestiunea alunecărilor și a accidentărilor post-alunecăturative ale semenilor prin casa/casele, camera/camerele lor, conform reclamei de la televizor care decide că: mai mult de 85% dintre accidente se petrec în interiorul habitatului; așadar, juna Simona s-a accidentat "acasă-n casă"; tatăl și părintele său fiind responsabilul financiar al alunecușului fiicei sale transformată-n afacere;
4. răspunzând, excesiv și irațional apelurilor la 122, serviciile publice au indus un coeficient fabulos de imprecizie în gestiunea sistemelor publice de salvare și intervenție;
5. carnetul de auto-conducere al cetățeanului Ludovic Orban a fost suspendat; din nefericire numai cât să amâne alte năzbâtii pe care le pot face automobilele conduse de numitul cetățean, privându-ne poate de: Marele balet automobilistic pe gheață al automobilelor lui Ludovic.
Până la urmă, toată conspirația pare să fi fost pusă la cale de Poliția rutieră, care nu înțelege rolul artei în viața omului. Îi sfătuiesc pe mai marii internelor noastre să citească Măreția frigului, a lui Nichita Stănescu și să-și bage-n cap... "Altă matematică", din care citez cu drag: "Pieri din mintea mea!/ Revino-mi în inimă!".