poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-08-29 | |
Socrate, Albena și all inclusiv
Sunt oameni pentru care ideile contează la fel de mult ca și lucrurile. Sunt alți oameni care nu înțeleg utilitatea ideilor, nici măcar simpla lor existență. Aceștia populează oficial pătura civică a societății umane. Ei sunt cei care cer în fiecare zi, fiind oamenii de bine, condamnarea la moarte a lui Socrate. Am fost trist să înțeleg citind despre soarta lui Socrate că de fapt n-au nici o bază filozofii occidentali ce au preafericit antichitatea greacă. Poate așa, din biblioteca universității sau după o plimbare prin parcul liniștit și umbros să crezi, că se pupa lupul cu mielul la Atena, acum 2500 de ani. Dintre sute de turiști din Franța, Belgia, Olanda, Germania, România, Rusia, ce se scaldă zeloși în piscina unui hotel din Albena și fac plajă tacticoși, unul singur citește după amiaza, în chioșcul în care chelneri triști prăjesc turte și cârnați pentru grașii ce încă nu s-au săturat mâncând într-una, de dimineață. Eu sunt personajul solitar. Citesc o carte despre Socrate și mă minunez încă o dată de personalitatea acestui om. Trebuie să precizez că Socrate nu a fost grec atât cât a fost om. A fost chiar un om urât pe dinafară dar unul frumos pe dinlăuntru. Poate termenul de supraom e mai tehnic iar cel de geniu este și mai potrivit. Dar aici e tot farmecul, că de fapt Socrate a fost cu totul altceva. Privesc peste masă la niște nemți masivi, tatuați 50%, rași pe deasupra urechilor, cu creastă, ce beau bere după bere și sporovăiesc amuzați, mângâindu-și reflex copilașii blonzi și supraponderali. Aș vrea să le pot fotografia mințile, să văd cu ce s-au ales ei, ca oameni simpli, dacă s-au născut în țara folozofilor. Abordarea germană a folozofiei grecești este ca un studiu despre rocile de pe lună. O blegeală mă inconjoară și ațipesc, până ce cartea îmi cade brusc din mâini pe masă. Consider a fi o crimă să dorm dupăamează, în timp ce soarele nu o face, chiar e mai aprig cu lumea dedesupt și cu marea. Marea noastră Neagră văzută dintr-o altă țară mi se pare ca nevasta iubită, întâlnită în vecini, fără motiv. Cred că cel mai potivit pentru Socrate este să-l consider, la prima vedere, un fraier. Dar termenul nu e deloc filozofic. Nu e nici măcar însoțit de o idee. Mai ales că Socrate a călăuzit cu ideile lui toată lumea, a făcut să dispară orice urmă de gândire ce ar fi trebuit să fie lăsată urmașilor de către druizi, celți, goți, mari preoți, daci și de alte zeci de neamuri ce formează azi Europa. Nu mai știe nimeni nimic, ici colea câte o bănuială. Știm însă ce au spus filozofii greci, toți prin referire la Socrate, chiar și cei de dinaintea sa. Totuși, toți cei care l-au cunoscut sau au auzit de el, au avut aceeași părere, după ce fusese pus să bea cucută, printr-un fel de aspră recomandare, în timp ce prietenii îl implorau să evadeze, având cheile închisorii în mână. Aici faptul istoric este ușor comic, doar forțarea pe care o impune Socrate propriei sale sorți, murind spre ciuda vrășmașilor, îl transformă în singurul erou filozofic din istoria lumii. All inclusiv, adică totul inclus, este o rețetă de management faină, bazată pe lăcomia hominizilor. (Supermarchetul transformă cumpărătorul dintr-un om liber într-un hamal, un manipulant al mărfii pe care o caută prin rafturile din fosta magazie, devenită marele magazin, o alege, o încarcă, o împinge, o plătește, o descarcă pentru a-si astâmpăra lăcomia. Ba mai mult senzația este deja ca aceea a unui mic orgasm, a unui sport plăcut. ) În aceeași idee restaurantul cu all inclusiv se golește de ospătari, omul liber acum devine și bucătar, servindu-se singur, și picolo pregătindu-și tacâmurile, și ospătar, ducându-și de multe ori felurile de mâncare, într-un furnicar de nedescris. Din nou lăcomia sa îl abandonează. ,,Cunoaște-te pe tine însuți”. Este fraza pe care a citit-o Socrate vizitând oracolul din Delhi și căreia și-a închinat viața vorbind, fără a scrie. Nu este cazul să vorbesc despre asta, aș vorbi și eu despre rocile de pe lună. De 2500 de ani s-a scris și se va mai scrie 2500 de ani, dacă nu dispărem între timp. Cred că Socrate a fost de fapt primul dintre filozofi ce nu doar a vorbit despre, ci a și iubit public, prin bunătate, ideea de om. Ultima zi. Prima baie în mare din ultima zi. Ce bine este că putem trăi un început al oricărui sfârșit. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate