În ultimul timp a început să circule în limba română un cuvânt foarte la modă, care tinde să înlocuiască toate sintagmele sinonime; un cuvânt misterios care se insinuează încet, dar sigur și tot mai frecvent, în vocabularul de bază al limbii române: "malpraxis". De unde vine acest cuvânt și încotro se îndreaptă?

Etimologie

Etimologia lui malpraxis nu pune probleme deosebite. Cuvântul este alcătuit din elementul de compunere savantă - de mult internaționalizat - "mal" (< lat. "malus" - "rău", adj / lat. "male" - "rău", adv) și grecescul "praxis" - "practică" (< "prassein" - a face, a înfăptui). În mare, sensul este deci "practică inadecvată".
În aparență, originea acestui cuvânt este clară ca bună-ziua, dar…

Evoluția lui "praxis". Ocurențe

Dar acest "praxis" din componența lui "malpraxis" nu există ca vocabulă de sine stătătoare în vocabularul de bază în nici una din limbile în care apare sintagma în cauză. El a avut o evoluție proprie, transformându-se în timp. Astfel, verbul grecesc "prassein" a dat substantivul "praxis", din care a apărut adjectivul "prakticos". Grecescul "prakticos" a fost preluat de limba latină, în care a devenit "practicus", iar din latină a intrat în italiană ("pratica" - și cu sensul de "chirurgie"), în engleză ("practice"), în spaniolă ("practica") în franceză ("pratique"), de unde l-a preluat și româna ("practică").
Pe de altă parte, totuși, "praxis" ca atare există ca un cuvânt internaționalizat de sine stătător (împrumut vechi din greacă), dar un cuvânt rar, livresc, inactiv în limba comună, care este de cele mai multe ori înlocuit cu echivalentul "practică"; el este folosit (rar) în mai toate limbile, cu specializare în filosofie (opus lui "poiesis"), în religie (semnificând practica religioasă) sau în medicină, de unde a fost preluat de altfel pentru crearea sintagmei "malpraxis", care a început să "curgă" ulterior în vocabularul de bază al unor limbi contemporane.
În concluzie, "praxis" nu este un cuvânt activ în limbile contemporane menționate, deci nu beneficiază de circumstanțele care facilitează combinarea și transformarea lui, așa cum se întâmplă în cazul cuvintelor uzuale.

Ocurențele lui "malpraxis"

Acest cuvânt apare în mai multe limbi contemporane, în vorbirea curentă: engleză, spaniolă (cu varianta mai frecventă "mala praxis") și… română. "Mal" este un element de compunere savantă internațional, "praxis" nu există în nici una dintre limbile menționate (cu excepțiile specializate, inactive, amintite mai sus), totuși, cuvântul "malpraxis" circulă în aceste limbi, chiar dacă în dicționare nu apare. Luând ca referință limbile engleză și română, observăm că pentru limba română, nu-l menționează nici DEX, nici dexonline, nici rodex (pe CD), nici DLRM, nici dicționarele medicale online. O unică ocurență poate fi găsită într-un dicționar medical tipărit recent, cu sensul “tratament greșit”. Pentru engleză, el nu apare nici în Webster, nici în dicționarele RE-ER ale lui Bantaș, nici în Endex (pe CD), nici în dicționarele online (nici chiar la secțiunile dedicate domeniului medical, unde a apărut).
O cercetare atentă va evidenția faptul că "malpraxis" nu e un cuvânt format firesc într-una din limbile amintite, ci un ciudat hibrid, un cuvânt compus pe cale savantă, ce cunoaște în ultimul timp o răspândire galopantă.

Despre compunerea savantă

Înainte de a merge mai departe, să menționăm câteva lucruri despre compunerea savantă.
Compunerea savantă constă în formarea de noi cuvinte cu ajutorul afixioidelor (prefixoide - false prefixe și sufixoide - false sufixe), adică elemente de compunere provenite în special din greacă și latină, care la origine sunt cuvinte "pline" - cu înțeles de sine stătător (ex.: lat. "aqua" > rom. "acva-", prefixoid; gr. "filos" - "iubitor de" > rom. "-fil", sufixoid).
Cuvintele obținute prin compunere savantă se creează prin alipirea falselor afixe la:
- cuvinte pline din limba în care se face compunerea (ex.: cuv. rom. plin "româno" + sufixoid "-fil" ( "românofil"; "multi-" (< lat.) + "național" > "multinațional" etc.)
- alte false afixe - în genere provenind din aceeași limbă - rezultând astfel așa-numitele lexemoide (ex. "fitofag" - din gr. "fito-" + gr. "-fag" -, "multiform" - din lat. "multi-" + lat. "-form").
Se cuvine a sesiza un aspect important privind această compunere savantă. Și anume, faptul că lexemoidele sunt rareori alcătuite din afixoide de origini diferite (gr. + lat. ). Cuvinte ca "balneologie" (< lat. "balneo-" + gr. "-logie" sau "acvastat" ( < lat. "aqua" + gr. "-stat") sunt mai degrabă excepții. Regula pentru lexemoide ar fi deci combinarea afixoidelor provenind din aceeași limbă (gr. + gr. sau lat. + lat).

Mai departe, dacă analizăm ocurențele lui "mal" în diverse limbi, vom observa că acest prefixoid intră numai în componența cuvintelor de origine latină.

Ocurențele lui "mal"

Astfel, cuvintele compuse cu "mal" urmează traseul latină > franceză > alte limbi. De exemplu: lat. male + lat. dictio > lat. maledictio > fr. "malediction", care a dat în engleză "malediction" și în română "maledicție / maledicțiune". Același traseu îl urmează și alte cuvinte ca: engl. "malefic", "malformation", "malcontent", rom. "malefic", "malformație", "malcontent" (rar).
Așadar, prefixoidul de origine latină "mal" intră numai în alcătuirea cuvintelor ce conțin alte elemente latinești.

"Malpraxis" ca anomalie lingvistică

Luând în considerare regula compunerii savante conform căreia se combină între ele afixoide de aceeași origine, și adăugând observația că "mal" se întâlnește doar în compuse de origine latină, rezultă că un cuvânt ca "malpraxis", format dintr-un prefixoid latin și un "cuvânt plin" grecesc, este o… anomalie lingvistică.
Acceptând că "malpraxis" este o excepție de la regula amintită, problema rămâne în continuare. De ce? Pentru că "praxis" nu apare nici ca vocabulă activă, de sine stătătoare, "cuvânt plin", în nici una dintre limbile amintite, nici nu este un sufixoid în aceste limbi, deși se pare că a fost perceput ca atare, probabil și datorită faptului că afixoidele de origine grecească sunt mult mai numeroase decât cele de origine latină.
Prin urmare, indiferent de perspectivă, "malpraxis" este o anomalie lingvistică, un cuvânt enigmatic, a cărui formare nu se explică logic.

Evoluția etimologică firească

Dar care este logica în acest caz? Care este evoluția etimologică firească?
Luând din nou în considerare ocurențele lui "mal" (care apare doar în cuvinte de origine latină), precum și evoluția lui "praxis" (> lat. "practicus", de unde a fost preluat de diverse limbi), evoluția etimologică firească este următoarea:
"mal" (prefixoid latin internaționalizat) + cuvântul corespunzător provenit din latinul "practicus" : engl. "practice" / rom. "practică" /sp. "practica", it. "pratica". Deci, cuvintele rezultate sunt: "malpractice", "malpractică", "malpractica" respectiv "malpratica". Prezente sau nu în dicționare, aceste cuvinte există și circulă în limbile respective, cu semnificația "practică incompetentă", "tratament greșit" (med.).

Crearea și difuzarea lui malpraxis

Cum se explică totuși coexistența acestui misterios "malpraxis" - cu etimologia lui nefirească - cu alte cuvinte cu evoluție normală și cu același sens? Categoric, acest cuvânt s-a creat pe cale livrescă, probabil cu destul timp în urmă și a circulat tot pe această cale în medii restrânse, în special în mediul medical. Totuși, cum s-a creat el și, mai ales, cum s-a răspândit el în atâtea limbi, inclusiv în vorbirea curentă?
Etimologia sa - așa paradoxală cum este - e clară. Cuvântul este rezultat prin compunere savantă, cel mai probabil produsă în domeniul medical. Sensul e clar.
Admitem că prezența lui în paralel cu sintagmele cu etimologie "normală" se explică prin împrumut - ipoteza cea mai plauzibilă. Dar aici intervine problema cea mai mare legată de acest cuvânt: circumstanțele formării lui sunt confuze. Pe teritoriul cărei limbi s-a format această sintagmă? Cu alte cuvinte, care este limba-mamă și cum a pătruns acest cuvânt în atâtea limbi? Care a fost prima limbă care l-a preluat?…
Întrucât "praxis" este "cuvânt plin" grecesc, logica spune că, dacă legile lingvistice interne ar permite combinarea lui cu "mal", aceste legi ar acționa pe teritoriul limbii grecești. Să admitem, deci, ipoteza formării lui în limba greacă. Cum se explică atunci "revărsarea" lui în alte limbi? Pentru că epoca de glorie a limbii grecești, când aceasta a influențat alte limbi, a apus de mult. Or, "malpraxis" este clar un neologism foarte recent - altfel și-ar fi găsit de mult locul în dicționare. Iar limba greacă actuală nu are statutul de limbă de circulație internațională, care să poată influența atâtea limbi deodată.
O altă ipoteză ar fi limba spaniolă. Este o ipoteză susținută de două circumstanțe.
În primul rând, ipoteza formării acestei sintagme pe teritoriul acestei limbi este susținută statistic. O căutare pe motorul yahoo dă ca rezultat un număr mai mare de pagini web în limba spaniolă ce conțin acest cuvânt (cu varianta sa "mala praxis") comparativ cu engleza sau româna, de pildă.
În al doilea rând, tot pe internet, un dicționar online spaniol-englez-spaniol prezintă sintagma ca făcând parte din limba spaniolă, în vreme ce alte limbi nu și-au încorporat acest cuvânt în dicționare - tipărite sau virtuale. Putem deduce de aici că există în această limbă de mai mult timp. Deși nici spaniola nu are statutul de limbă "puternică" pe plan internațional, răspândirea sintagmei în cauză poate avea ca premisă numărul mare de vorbitori de spaniolă. Dar și interferențele dintre limba spaniolă cu limba engleză, frecvente mai ales pe teritoriul SUA, marele "agent de răspândire" a neologismelor.
În sfârșit, o a treia posibilitate este cea a formării acestei sintagme pe teritoriul limbii… engleze. În aparență, această ipoteză este cea mai puțin probabilă. Însă, paradoxal, pe teritoriul limbii engleze "malpraxis" a avut condiții de apariție mai solide decât în celelalte limbi. Este vorba de o aparentă atracție paronimică: pronunția engl. "malpractice" (sens: "practică incompetentă", "incapacitate"; "acțiune ilegală, faptă delictuoasă" (jur.); "tratament greșit" (med.) este extrem de asemănătoare cu cea a lui "malpraxis". Avem de a face cu paronime ce diferă între ele prin două foneme mediane [ct] - [cs]. De ce atracția paronimică este aparentă? Pentru că atracția paronimică presupune o confuzie semantică, dar în acest caz aceasta nu apare, pentru că ambele cuvinte sunt folosite cu același sens.
Pe de altă parte, "praxis" - atât de rar folosit în alte limbi, încât devine aproape redundant - este prezent în limba engleză cu mai multe sensuri, pe lângă cele specializate, folosite la nivel internațional, menționate mai sus: "punerea cunoștințelor teoretice în practică", "aplicație practică", "practică stabilită, obicei", "practică religioasă - în religia ortodoxă răsăriteană", și, cel mai important, este prezent în sintagma "praxis test" (un test standard în SUA pentru profesorii care intră într-un program de pregătire și pentru profesorii aflați la începutul carierei). Acest din urmă aspect este deosebit de important, pentru că îi dă lui "praxis" statutul de cuvânt activ aparținând periferiei vocabularului de bază, datorită circulației și frecvenței sale.
La baza acestei ipoteze stau, deci, pe lângă existența lui "praxis" - activ ca atare în vocabularul de bază (în sintagma "praxis test"), fonetismul similar și etimonul originar comun - "praxis", ca și sensul inițial păstrat pentru paronimele "malpractice" și "malpraxis", care au creat premisele formării celui din urmă pe teritoriul limbii engleze. Iar de aici, "malpraxis" a avut cale liberă de răspândire în alte limbi, răspândire uneori neașteptat de mare, ca în cazul limbii române.

Cum stau lucrurile în limba română?

Fie că este un calc după una din sintagmele străine provenite din "mal" + "practicus" (probabil un calc după italiană), fie că a urmat evoluția etimologică normală, cuvântul "malpractică" există în limba română, chiar dacă nu este de găsit în dicționare (DEX, DLRM etc.), iar frecvența lui a fost semnificativă înainte de apariția concurentului "malpraxis", intrat - cel mai probabil - pe filieră engleză.
Seria lui sinonimică (mai mult sau mai puțin aproximativă) cuprinde: "neglijență în serviciu", "incompetență", "practică incompetentă", "tratament greșit" (med). Prin urmare sensurile lui “malpractică” se suprapun sensurilor lui "malpraxis", facilitând astfel împrumutarea acestuia.
"Malpraxis" a înlocuit în ultima vreme toate sintagmele sinonime din limba română vorbită. La o analiză atentă, acest fenomen apare ca fiind firesc: "malpraxis" sună mai savant, mai academic decât "malpractică", e "la modă" și - argumentul cel mai puternic, poate - este mai scurt decât sintagmele sinonime amintite. El se impune categoric în detrimentul acestora. E destul de târziu pentru punerea în discuție a oportunității adoptării lui de către puriștii cu mal de … praxis. E adevărat, limba română contemporană a devenit aproape inacceptabil de permeabilă la neologisme în ultima vreme, vorbitorii adoptă tot soiul de cuvinte la modă, de-a valma, fără discernământ.
Totuși, atâta vreme cât este evitată folosirea inadecvată și se respectă ortografia corectă - iar "malpraxis" este un caz fericit din acest punct de vedere (excepțiile de tipul "malpraxix" sau chiar… "mall praxis" sunt rare) - se pare că ici-colo, unele "retușări" lingvistice nu strică, ba chiar sunt necesare. Mentalitatea vorbitorilor este de tipul: "de ce să folosim sintagme lungi, de genul "practică incompetentă", când avem la îndemână un cuvânt așa de frumos și la modă ca "malpraxis"? Și au dreptate. În măsura în care acest cuvânt va fi folosit în mod adecvat, în contexte corespunzătoare, cu sensul lui propriu.
Cu toate acestea, o problemă acută rămâne: graba cu care vorbitorii limbii române "îmbrățișează" astfel de cuvinte străine. Celelalte limbi menționate aici mai păstrează o notă de rezervă în folosirea unor împrumuturi; în cazul lui "malpraxis", de pildă, ele preferă echivalente corespunzătoare cu etimologie "normală" ("malpractice", "malpratica", "malpractica / mala practica"…) sau sintagmele sinonime, corespunzătoare rom. "neglijență", "incompetență" etc.
Prin urmare, totuși, pentru limba română, parcă nici "malpractică" n-ar fi rău, măcar ca alternativă…

Referințe:

RoDEX (CD), Dexonline, DEX 98, Endex (CD), Dicționar Ro-Englez-Ro (CD), Dicționar român-englez - Andrei Bantaș , Dicționar englez - român - Andrei Bantaș, Dicționar medical 2001, DLRC - V. Breban, The Webster Dictionary, thefreedictionary. com, wikipedia encyclopedia, onlinedictionary.com etc.